De ce s-au supărat taximetriştii?

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Supăraţi că afacerea le merge în pierdere, taximetriştii au ieşit în stradă. Galaţiul a vuit de sunetul claxoanelor, şoferii s-au inflamat în faţa camerelor de luat vederi, după care în oraş s-a lăsat aceeaşi tăcere. Explozia de nemulţumire a oamenilor este explicabilă în măsura în care spiritul gregar încă mai este folosit cu succes pentru forţarea mâinii autorităţilor.

Pe scurt, taximetriştii se plâng de faptul că sunt nevoiţi să practice tarife care îi aduce la faliment, un preţ din care nu îşi pot amortiza cheltuielile şi investiţiile făcute. Ei au cerut Primăriei – instituţia la care românul se raportează fie că vrea asfaltarea străzii, fie că cere majorarea pensiei! – să stabilească un preţ minimal, adică un prag inferior sub care piaţa sau mai exact spus dispeceratele care fac preţul în taximetrie să nu scadă. Adică un preţ sub care concurenţa, căreia îi convine să meargă aşa acum, să nu mai poată funcţiona şi, astfel, să nu le mai „fure” clienţii. Căci despre asta este vorba în final, de clienţi.

Cum de pot şoferii de taxiuri să vorbească despre economie, profit şi productivitate în aceeaşi poveste în care susţin mercurialul, este năucitor! În primul rând, nici Primăria şi nici Prefectura, CJ, sau vreun minister nu poate stabili un preţ minim. Este ca şi cum ar veni statul şi ar stabili ca legătura de leuştean din piaţă să nu se vândă mai ieftin de 50 de bani. Cum o convingi pe Tanti Marghioala care are toată grădina plină cu verdeaţă, să nu vândă „lioşteanul” cu 30 de bani, dacă ea vrea? (Sigur, exemplul stă strâmb în picioare pentru că în condiţiile pieţei româneşti, pe Tanti Marghioala o conving nişte zrahoni oacheşi că e mai bine să vândă la cât trebuie şi nu la cât vrea ea, … dar, până la urmă, principiul este acelaşi!).

Reîntorcându-ne la taximetriştii supăraţi, adică la cei circa 100, câţi au fost în stradă, în timp ce restul de 600 mergeau la comandă, prezumţia de bună credinţă mă face să cred că oamenii nu cunosc legea. Pentru că dacă ar fi cunoscut legea, ar fi ştiut că Primăria, mai bine spus, CL nu va majora niciodată tariful maximal (care, apropos, este de 2 lei/km stabilit încă din 2008!) dacă nu va avea o cerere argumentată din partea asociaţiei profesionale reprezentative care, la Galaţi, se numeşte Camera Taximetriştilor.

Asociaţie care ştie însă doar la modul declarativ, supărările taximetriştilor cu privire la conduita acelor dispecerate care practică acest tarif maximal – dar la care clienţii sunt rari. Aceeaşi Cameră care ştie şi despre acele dispecerate care, în ciuda reglementărilor clare, ignoră cererile de preţ ale taximetriştilor şi le impun unul sub „tariful de ruinare”. Chiar dacă CL a aprobat de anul trecut dreptul operatorului de a-şi impune tariful la dispecerat în baza unei calculaţii de preţ fundamentate, acest lucru nu se întâmplă. Însă operatorii, în loc să reclame dispecerul care abuzează – caz în care ar însemna plângeri la instituţiile statului, controale financiare etc – se limitează doar la a ieşi în stradă. Este drept, aşa, nimeni nu îi poate lua la bani mărunţi, dar nici nu îi poate ajuta realmente. 

Este adevărat, dă bine la imagine să se vadă o coloană de taxiuri prin oraş. Despre eficacitatea  unei astfel de acţiuni însă putem spune doar atât: în ultimii trei ani, taximetriştii au făcut acelaşi lucru cu acelaşi rezultat – au ieşit în stradă cerând tarife mai mari şi au continuat apoi să funcţioneze cu acelaşi preţuri.

Citit 2190 ori Ultima modificare Vineri, 13 Ianuarie 2012 20:22

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.