Când am auzit prima oară numele Boldea a fost într-un context deloc măgulitor pentru acesta. Se vorbea, printre foştii săi colegi de facultate, judecători la acel moment, despre faptul că a fost fugărit pe strada Brăilei de nişte romi cărora le promisese ceva şi nu făcuse. Am zâmbit atunci, deşi mi s-a părut nefiresc faptul că un avocat ar putea ajunge într-o asemenea situaţie. Prin barou, s-a vorbit la un moment dat că, din cauza lui Boldea, sau mai exact pentru că el ar fi furat nişte acte dintr-un dosar, avocaţii erau obligaţi să dea cu subsemnatul ori de câte ori intrau în arhivă la studiu.
Apoi, printre procurori se spunea altădată că, în timp ce-şi reprezenta un client, avocatul Boldea a smuls o probă aflată pe birou, a fugit din biroul anchetatorilor şi s-a blocat în maşina sa. Procurorii au stat ceva timp atunci pentru a-l convinge să le returneze proba. Mi-l aduc aminte, de asemenea, în biroul unui om de afaceri din Galaţi, cum încerca să convingă presa că avea dreptate într-un dosar în care vorbea despre dreptul de proprietate al clientului său asupra a 39 de hectare de teren, prezentând o decizie judecătorească, asupra căreia planau multe semne de întrebare. Asta după ce aflasem că primise NUP-uri în nişte dosare penale cu terenuri, care acum sunt pe masa procurorilor DIICOT. La acest ultim moment, recunosc foarte cinstit că începusem să trec toate declaraţiile lui sub un mare semn de întrebare şi verificam la sânge tot ce venea din partea sa.
Acesta este motivul pentru care nu am înţeles niciodată de ce, în Palatul Justiţiei, Boldea nu a primit un soi de interdicţie. Dacă nu în sălile de judecată, măcar printre judecători şi avocaţi. Palatul s-a blindat cu porţi de acces, cu coduri de acces, totul pentru ca omul de rând să nu ajungă la judecători, să nu atenteze la viaţa lor, la dosare, la acte, pentru ca totul să fie monitorizat la sânge. Totuşi, pe acest om, deputat atunci, l-am văzut de câteva ori în anticamera unui preşedinte de instanţă, urcând şi coborând de la orice etaj al Palatului Justiţiei, ca şi cum era la el acasă. Iau în calcul şi faptul că, deşi nu am auzit, poate există undeva la Curtea de Apel o sesizare sau un memoriu al magistraţilor, care se plâng că politicienii sau Boldea ar fi încercat să le intre cu sila în birouri. Este foarte adevărat, Boldea nu a fost declarat vinovat de vreo instanţă, dar asupra lui au planat suspiciuni, menite să le tragă semnale de alarmă celor din Palatul Justiţiei. Acest scandal, din punctul meu de vedere, este şi o palmă dată sistemului de justiţie.
Un sistem care a dat cel puţin trei decizii judecătoreşti asupra cărora planează acum mari suspiciuni. Chiar dacă Boldea va fi găsit nevinovat ca un prunc, semnătura magistraţilor va rămâne pe nişte hârtii care au stat la baza unor furtişaguri. Boldea s-a comportat întotdeauna, ca şi acum, ca un om care are spate, care nu se teme că lăsând multe urme va ajunge unde a ajuns acum. Chiar şi în situaţia actuală, Boldea pare mai degrabă să se joace de-a v-aţi ascunselea cu autorităţile decât să fie speriat de mandatul de arestare care îl aşteaptă în ţară. Comportamentul său pare mai degrabă un soi de negociere la nivel înalt decât frică. O singură întrebare îţi vine în minte, când îl auzi cum vorbeşte: „Ce are Boldea de dat în schimbul libertăţii lui şi a banilor?"
