Previzibil, mandatele lui Dumitru Nicolae mustesc de penalităţi financiare, cu implicaţii penale. Multe din sumele definitiv şi irevocabil imputate Primăriei au fost cauzate, zic instanţele, exclusiv de (in)acţiunile fostului edil-şef. Vreo 900.000 de euro socotisem prin iarnă, daune pentru avize şi aprobări refuzate nejustificat de ex-vătaful suprem unor firme.
Ce are în comun alt penal, Jacques Chirac, fost preşedinte al Franţei, cu „tradiţiile” noastre dunărene? Tot pentru „fapte edilice” plăteşte şi el! Mai exact, 28 de joburi fictive create în Primăria Parisului, între ´77 şi ´95, prin care remunera pe şestache membri ai Partidului său Conservator.
15 ani s-a lălăit judecarea lui. Imunitatea prezidenţială - băgată în Constituţie chiar de făptaş, cu majoritatea asigurată de partid - i-a fost scut la Palatul Elysée 12 ani. Pus sub acuzare abia în 2007, urmează alte amânări, procedurale. Dar la final de 2010, Chirac e trimis în faţa unui tribunal corecţional, unde nu mai ţin tergiversările. Strâns cu uşa sălii de judecată, ex-preşedintele ex-primar virează primăriei de pe Sena o compensaţie, un mizilic de 2,2 milioane de euro. Chetă făcută de „moştenitorul” de partid, distinsul Sarkozy... Primăria renunţă să mai compară ca parte civilă. Iar în penal, dosarul e închis cu o expertiză medicală comandată de Parchet, ce-l dă pe Chirac grav bolnav.
Doar că, în septembrie 2011, organizaţia AntiCOR (-upption, pentru cei ce au vreun dubiu) a cerut să compară ca parte civilă în proces. ONG-ul, format din jurnalişti, artişti, oameni de bine în general, a invocat lezarea intereselor membrilor săi, contribuabili „găuriţi” în bugetul public cu milioane timp de peste 30 de ani. Societatea civilă astfel reprezentată a cerut o contraexpertiză medicală independentă. Şi a dovedit că fostul chiriaş de la Elysée nu-i chiar aşa de bolnăvior. Urmarea: doi ani cu suspendare. Primul preşedinte francez condamnat din istoria postbelică! La câţi locuitori are Galaţiul faţă de Paris (exclus suburbiile), sumele „jecmănite” de Nicolae sunt mult mai consistente. Ia socotiţi per capita de votanţi inerţiali ce ne-am dovedit cale de trei mandate!... Vin vreo trei euro faţă de unul pentru parizieni, căci hotărârile judecătoreşti s-au plătit degrabă şi de la buget, nu din conturile lui Nicolae!
Pe cât de gravă e atitudinea de „sac fără fund” (şi fără cap, am mai adăuga) a instituţiei din Domnească 38, mai gravă e aceea de „capita cu creier spălat” a societăţii civile. N-am catadicsit să întrebăm măcar ce servicii publice au fost văduvite de fonduri când s-a grăbit Primăria să plătească paharele de cristal (la o aşa sumă, nu?!) sparte de edil. Ce acţiune în instanţă?...
Singurul răzvrătit în toată afacerea asta s-a dovedit fix… vinovatul, când Curtea de Conturi i-a cerut socoteală pentru plata boacănelor personale de la buget: „Nu plătesc nimic. Mă voi adresa instanţelor internaţionale", a ameninţat Nicolae. N-ar fi rău, poate aşa măcar vreun ONG european se va autosesiza, să ne „repereze” şi nouă onoarea.
O renumită profesoară de franceză concitadină ne întreba zilele trecute „ce putem face concret pentru a ameliora prestaţia politicienilor?” Exemplul de mai sus e grăitor: NIMIC, cât timp nu vom avea o societate civilă adevărată, vocală şi activă, inclusiv juridic.
