Întreaga suflare a fotbalului european a aflat joi, majoritatea probabil pentru prima dată, despre Galaţi. Spre seară, pe Dunăre, sute de turişti germani treceau nepăsători pe lângă Galaţi în croaziera lor spre gurile de vărsare ale Dunării, mulţi probabil întrebându-se ce localitate zace în anonimat pe malul stâng al fluviului. Iar de aici urmează un exerciţiu de imaginaţie.
Un turist german îndrăgostit de fotbal, care văzuse joi reportajul despre Galaţi de pe site-ul UEFA, i-a informat pe ceilalţi că este vorba despre oraşul campioanei României la fotbal. „Şi de ce nu ne oprim?”. Rumoare printre turişti, răspunde în cele din urmă căpitanul vasului. „Nu vreţi să ne oprim”.
Gata cu imaginaţia, urmează realitatea. Crudă! Nici noi nu vrem să se oprească. Sincer, nici nu suntem pregătiţi să se oprească. Să le arătăm ce? Păpădia? Combinatul? Norii de fum? Asta e realitatea. Nu avem ce să le arătăm, deşi am fi putut avea.
Aşezare dacică, fostă cetate romană, cu o istorie mai veche decât majoritatea oraşelor europene, Galaţiul actual a rămas în conştiinţa celor care au văzut filmul de prezentare de pe site-ul UEFA prin căţelul acela jegos care îşi târa blana prin faţa Prefecturii.
Realizatorii reportajului au fost cinstiţi. Nu au venit nici să ne facă de doi lei, dar nici nu au vrut să fardeze realitatea. Ce le-a ieşit în cale au filmat şi au oferit spre consum europenilor.
Am mai văzut câteva astfel de filme de prezentare pe acelaşi site. Se cunoştea unde au avut ce să filmeze şi să promoveze: oraşele arătau strălucitor, reportajele aproape că erau un fel de invitaţie la turism. Pentru că e şi interesul lor ca suporterii să facă deplasări în localităţile echipelor adverse.
În alte reportaje, cum e cazul celui de prezentare a Urziceniului, echipă care a jucat în aceeaşi competiţie în urmă cu doi ani, lucrurile stăteau mai rău decât la Galaţi. Măcar la noi au reuşit să filmeze mai mult de un singur semafor.
Partea bună este că, oricum, străinii care au văzut filmul pe uefa.com nu vor avea niciodată posibilitatea să vadă Galaţiul „live” pentru că nouă ne lipseşte stadionul la standarde europene care să aducă turiştii de fotbal pe la noi.
Sportul e cel mai bun ambasador. O afirmaţie pe cât de plată, pe atât de adevărată. Cu o singură menţiune. La noi, sportul este unicul ambasador.
După ce Oţelul va fi jucat în Champions League, probabil că se vor găsi turişti germani de pe vase de croazieră care să fi aflat ceva despre Galaţi înainte de a trece în viteză pe lângă el.
