Solidaritate sau vânătoare de ţapi ispăşitori?

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Am urmărit aproape continuu derularea tragicelor evenimente de săptămâna trecută din judeţul Galaţi. Îmi pasă de semeni si voiam să ştiu ce se întâmplă cu ei. Nu am trăit evenimentele direct în vâltoarea apelor, ci prin intermediul relatărilor colegilor, de pe site. Ca urmare, aproape inevitabil, am citit şi reacţiile din mediul online, cele de la comentariile articolelor de pe site-ul nostru şi nu numai, ocazie cu care m-am îngrozit. Toată lumea căuta, cu frenezie, vinovaţi.

Din păcate, asta facem mereu, asta ne-a devenit prima grija: să găsim un ţap ispăşitor, deşi normal, în opinia mea, ar fi să căutăm mai întâi soluţii de remediere. E timp şi de căutat vinovaţii, după. Iar dacă în altfel de situaţii, mai pot înţelege o astfel de atitudine, de data asta… Era un moment de solidaritate. Nimic altceva nu-şi mai avea locul. Şi totuşi, unii, cam prea mulţi, se ocupau tot cu săritul la jugulara oricui.

Cel mai tare m-au marcat unele reacţii din Cuca, la un articol din primele ore ale dezastrului. Într-un moment când încă apa era la grinzile caselor sau în cel mai fericit caz nămolul până spre genunchi, câţiva localnici au tăbărât cu acuzaţii, găsind în primar unicul vinovat (apropo, din ce s-a aflat mai tâziu, primarul se număra şi el printre sinistraţi). Nici gând ca lumea să sară, cu mic cu mare, în ajutorul vecinului distrus de potop. Nu. Prioritatea lor era alta: vânătoarea de ţapi ispăşitori.

Desigur, poate au parţial sau chiar integral dreptate, or fi fost şi edili care nu s-au preocupat de decolmatări, dar avem timp berechet să punem lupa pe ei, după ce mai diminuăm din efecte cât se poate. Oricum, din ce susţine un coleg de breaslă care a stat câteva zile acolo, în zonele peste care s-a abătut prăpădul, încă din primele ore ale viiturilor, oricât de bine ar fost puse la punct lucrările de îmbunătăţiri funciare, nu crede că s-ar fi evitat mare lucru, doar s-ar fi diminuat nesemnificativ din efecte. Îl cred, nu de alta, dar au fost peste 140 de litri pe metru pătrat, iar aşa ceva nu s-a mai văzut vreodată, cu mult peste maximul istoric de până atunci.

Apoi, au venit inevitabilele reacţii negative la donaţiile către cei loviţi. Despre unele acţiuni, mai ales cele ale partidelor politice, s-a arătat cu degetul că ar fi doar pentru un câştig de imagine. Aşa o fi, dar nu-mi pasă, contează doar un singur lucru, că oropsiţii din nămol aveau apă şi un dumicat de pâine. Cred că încă suntem destui cu discernământ pentru care efectul electoral al gestului să fie zero. În alt caz, cel al donaţiilor încasărilor de la meciul Oţelului, am auzit convingeri cum că doar o mică parte din bani ar pleca către sinistraţii. Ăştia suntem, campioni ai negativismului. Dacă nu se face, de ce nu se face! Dacă se face, că nu trebuia făcut!

Parcă prea am devenit dominaţi de răutate, invidie, gelozie… Vremurile grele în care trăim au transformat societatea într-o junglă, însă chiar nu mai suntem în stare să fim altfel decât animalele din junglă? Măcar acum, când e vremea solidarităţii, poate încercăm fiecare să mai stăm puţin de vorbă cu sufletele noastre. Pentru a fi oameni!

Citit 1337 ori Ultima modificare Luni, 16 Septembrie 2013 16:54

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.