Un cretin a distrus luni noaptea mâna muzei lui Eminescu, din primul monument închinat în ţară poetului. Că asta n-a stricat ziua multora, poate fi valabil şi în alte oraşe cu economia frământată, nu numai în al nostru, dar faptul că nu ştim cine a făcut-o ne dă, aşa, o vină colectivă. Ploaie, noapte, camere de luat vederi neputincioase şi o rutină: probabil că şi poliţiştii s-au obişnuit cu faptul că mâna cu făclie a fost furată întotdeauna înainte de ziua Poetului. De 19 ori! Un adevărat serial! Puţine festivaluri au atâta longevitate precum istoria penibilă a furtului acestei mâini. La rele ne duce capul, în timp ce un festival cu tradiţie ajunge din când în când să fie în pericol de a nu se mai ţine din lipsă de fonduri… Dar suntem noi, gălăţenii, mai ticăloşi decât alţii? Monumentul sculptat de Frederic Storck a fost distrus, dar şi Pietà lui Michelangelo a fost distrusă de un nebun care se credea Iisus, chiar ziua în amiaza mare, şi nu într-un parc, ci în Bazilica Sfântului Petru! La Vatican! Şi dacă ăla era măcar nebun, enoriaşii/ turiştii „colecţionari” îndrăciţi care s-au aruncat asupra cioburilor şi le-au însuşit, n-au fost mai vinovaţi?! De fapt, nasul Fecioarei nici nu a mai putut fi găsit, încât a trebuit luată marmură din spatele statuii şi făcut unul nou. Un artefact, dar măcar din materialul originar! Pe când la noi, oraşul unde, să nu uităm, cu ani în urmă muza din acelaşi monument a fost „violată” cu ranga şi mânjită obscen, oraşul prin care Eminescu a muncit fără resentimente, se pare, ca umil rândaş - slugă la un grajd (poate la cel al Primăriei? Care, peste timp, are în consemn şi protecţia statuii…), acest oraş a ales soluţia cea mai ieftină pentru mână, de parcă am fi fost o comună! E şi asta o vandalizare: nu comandarea unei mâini din marmură, prinsă cu armătură, ci a uneia din ghips. Care acum, înainte de a fi distrusă, fusese cosmetizată cu flori, ca să nu i se vadă, la îmbinare, brăţara din tablă ce ar fi trebuit să o protejeze… Chiar ar trebui lăsată statuia aşa, fără mână, precum Reichstag-ul bombardat sau domul de la Hiroşima! Ăştia suntem!
Apoi, nici Venus din Milo n-are braţe, nu? Important este însă că întreaga statuie se fisurează dinspre blocul de bază! Ar trebui luate măsuri urgente, deci! Pictorul Gheorghe Andreescu, care a realizat ani la rând, duplicat după duplicat, mâna din ghips a muzei, propunea restaurarea monumentului şi plasarea sa într-un muzeu, iar în locul său să fie instalată o replică. Dar şi replicile sunt anevoios de făcut la Galaţi… Ar mai fi şi problema re/plasării potrivite a acestui monument plimbat de acolo-acolo. Cine s-o gândească? Vor fi consultaţi artiştii şi arhitecţii? În Parcul Eminescu trebuie să avem un Eminescu, dar poate unul nou - avem artişti! Cum căsătoriile se oficiază acum nu în parc, unde doar unele cupluri mai vin la poză, ci la Teatrul „Fani Tardini”, ar putea fi dusă acolo statuia lui Storck. Mai ales că Eminescu a fost sufleor în Trupa Tardini. Sau în parcul Consiliului Judeţului, unde se fac, de asemenea, poze cu mirese. Nunta cu Eminescu este o tradiţie care nu a fost dictată de stat, de Primărie, de aceea e important de salvat, odată cu statuia. Eminescu, în muzeu? Adică în spaţii mici sau în spaţiu de împrumut? Sau înapoi în Grădina Publică? Să nu-l dea careva cu var acolo!
