Cine apără barbarii de vandali?

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Monseniorul Vladimir Ghika, „prinţ, preot şi martir”, a fost beatificat! Acum, o casă a Ghiculeştilor, de sfârşit de secol XIX, piesă rară la nivel european, în care a vieţuit o vreme tocmai Monseniorul, a fost atacată de buldozere: se vrea un bloc în schimb! Ministerul Culturii ştie şi nu poate: casa nu e pe „listă”. Şpaga este... Ca să fiu sincer, pe lângă fireasca tristeţe, pe lângă furie (când l-au împuşcat pe Ceauşescu, mi-am zis că oricum demolase prea multe biserici şi case boiereşti, dar uite câte case de patrimoniu sunt distruse acum!), mi-a şi crescut un pic inima: uite că nu numai la Galaţi distrug, şpăguiesc şi conduc vandalii. În rest, suntem plini-ochi de sentimente culturale: îl venerăm pe Eminescu (fără să-l citim însă – nu analizele sociale, politice şi economice, nu proza, dar măcar poeziile!), iubim muzica (dar stăm acasă, nu mergem la concerte), avem în cap ctitorii (furate cu bucata), spunem vorbe frumoase. Şi, da, „luăm poziţii”. Pentru cine se uită la noi, ai crede că şi înfăptuim ceva! Dar nu! Iată, acum ceva vreme, intelighenţia gălăţeană de bună credinţă, alături de instituţii de cultură, a semnat un apel pentru punerea în valoare a celui mai nordic punct al Imperiului roman: castrul de la Tirighina. S-a plasat chiar şi un banner. Gunoiul a rămas însă, săpături nu se fac, doar apelul a plecat. În gol! Castrul fiind capăt al sistemului de apărare şi drum imperial în acelaşi timp, Valul lui Trăian, rămas în tradiţia populară, făcea parte din mega-sistemul de demarcare a lumii „civilizate” de „barbarism”. Numai că, între timp, partea cealaltă, „barbară”, a devenit civilizaţia oficială a Europei, iar noi, barbarii moderni! Valul nostru se prelungea cu Zidul lui Hadrian, pe care britanicii îl exploatează turistic. Noi, nu! De aceea am fost curios dacă ambasadorul României la UNESCO, Nicolae Manolescu, ne poate spune cum mai stă proiectul înaintat de forurile gălăţene Ministerului Culturii acum câţiva ani; între timp, schimbându-se puterea, ministerul, ministrul… Ei bine, dl Manolescu nu ştia de proiectul nostru: UNESCO nu-l primise. Ne-a sfătuit chiar cum să insistăm ca Ministerul să-l trimită către Paris, implicit către ambasadorul Manolescu. Aflând că valul trece şi prin Republica Moldova, şi prin Ucraina, ambasadorul UNESCO ne-a transmis că avem şanse mai mari la includerea sa în patrimoniul cultural universal, cu mari beneficii turistice. Deja, Consiliul Judeţului şi Muzeul de Istorie începuseră un proiect privind promovarea turistică a valului şi acum avem (sper) şi drumul deschis prin informaţiile de la ambasadorul UNESCO. Dar de ce mai avem minister? Nu-i mai simplu să vorbim direct la UNESCO, să ne spună exact ce să facem? Cândva, Consiliul Judeţului luase în calcul chiar să „închirieze” un specialist care să ne reprezinte la Bruxelles (unde avem şi o europarlamentară), care să ne aşeze în calea programelor bănoase ale UE. Păcat că am fost „economi”… Dar Ministerul e pus oare ca să ne ajute, ori ca să ne oprească?! De ani buni, salvarea clădirii de pe Domnească 24 aşteaptă implicarea Ministerului. Iar statuia lui Brătianu (din soclu lipseşte, urât, o bucată de friză, dar pentru constructori e un fleac!), e mai uşor de reparat decât un gard. Nici măcar cu liberali la conducerea Ministerului, liberalul Brătianu n-a primit aprobarea Bucureştiului pentru a fi reparat!

Citit 711 ori Ultima modificare Luni, 14 Octombrie 2013 19:08

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.