Eu cu cine votez?

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Mai avem puţin până la alegerile prezidenţiale, alegeri ce vor schimba, pentru cel puţin cinci ani, conducătorul României. Toate bune şi frumoase. Preşedintele jucător, atât de blamat, huiduit, suspendat, înjurat va fi schimbat. Nu sunt aici pentru a-mi spune părerea despre performanţele sale ca preşedinte. Sunt alţii mult mai competenţi care pot să o facă.

Vreau doar să analizez puţin opţiunile pe care le avem. Uitându-mă la prezidenţiabili, am senzaţia că noi, ca români în primul rând şi ca alegători în al doilea rând, suntem luaţi din nou, pentru a câta oară, la mişto de clasa politică. Candidaţii, în covârşitoarea lor majoritate, nu sunt decât nişte păpuşi gonflabile ale partidelor mai mari sau mai mici, păpuşi puse în faţa electoratului pe post de dive, tocmai pentru a-i prosti pe cei care merg la vot. Astfel, în anul de graţie 2014, ajungem din nou la dilema pe care am avut-o în 2000. Punem ştampila pe răul cel mai mic. În loc de Vadim, cu mâna tremurândă, ştampila majorităţii votanţilor a ajuns atunci pe Iliescu. Toţi îl urau, dar şi-au spus că, decât un radical, mai bine un bolşevic.

Acum avem de ales un actual premier, care, ca ultimă ispravă, recunoaşte cu zâmbetul pe buze că a plagiat, după ce doar cu o săptămână în urmă trecuse cu brio testul incompetenţei în ale finanţelor. Avem de ales un primar, ce-i drept cu foarte multe mandate la activ, dar despre care gura târgului spune că ar avea ceva bube, uşor penale, când vine vorba de modernizarea aeroportului din Sibiu. Mai avem de ales, cel mai probabil, un fost premier, care, în ciuda performanţelor avute, a ajuns un fel de preş al oricui îi va arunca un os de ros. Mai avem şi o doamnă blondă, dacă tot vorbim de păpuşi gonflabile, cu ceva schelete în dulap, mai ales sportive, de pe vremea când partidul pe care-l reprezenta atunci se afla la guvernare. Nu m-ar mira să avem parte şi de alţi candidaţi surpriză din minunata faună politică românească. Poate Ninel Potârcă? A... uitasem, fostul candidat este puţin la răcoare. Nati Meir, că tot e Israelul la modă? De ce nu... Dacă ţin bine minte, parcă a ieşit de după gratii. Dana, dragostea mea? Ar putea candida şi ea, în contul soţului.

Ca alegător, în loc de înjurături, dosare dezgropate, invective, praf în ochi, prostie, mi-aş dori un candidat care să vină să îmi prezinte un program. Cu cifre. Cu puncte. Un program echilibrat, care să poată fi îmbrăţişat de orice parte a eşichierului politic. Un candidat care, într-o dezbatere publică, televizată, să nu sară la gâtul contracandidatului cu argumente de genul "Ba pe-a mă-tii!". Un candidat care să explice nu ce s-a făcut greşit până acum, în ultimul sfert de secol, ci să poată spune ce se poate face bine în următorii cinci ani. Din nou. Un candidat credibil. Un candidat care să nu promită că îşi va da demisia după 100 de zile. Un candidat care să poată sta la masă cu Merkel, cu Putin, cu Obama, fără să ajungă pe youtube. Un candidat care să nu fie nici al dreptei, nici al stângii, ci al românilor.

E adevărat, funcţia de preşedinte presupune echilibru. Echilibru moral, politic şi, nu în ultimul rând, psihic. Dar deja cred că vreau un pic cam mult. Pe de altă parte, totuşi, sunt pretenţii rezonabile. Cine vrea să îi scoată din casă pe cei care în mod tradiţional nu merg la vot, ar trebui să se încadreze în acest tipar. Altfel, vom avea iar 30-40 la sută prezenţă la urne, iar alegerea se va face tot după... culoarea găleţii.

Citit 1029 ori Ultima modificare Marți, 29 Iulie 2014 17:39

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.