Cine se teme de greci?

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Îmi doresc un concediu în Grecia. Şi, când îmi exprim intenţia de a pleca acolo, toată lumea mă priveşte cu îngrijorare: „Cum, n-ai auzit ce se întâmplă acolo?”. Şi ţâţâie din buze, a mirare, doar sunt ziarist, cum de nu sunt la curent?! Păi, sunt.

În Grecia e criză. Sunt probleme serioase. Suficient de serioase încât semnarea de către liderii europeni a unui pachet de salvare în valoare de 159 de miliarde de euro să determine, ieri, un maxim al ultimelor două săptămâni pe burse şi o apreciere semnificativă a euro şi a preţului petrolului. Sunt mulţi oameni nemulţumiţi, sunt demonstraţii de stradă în capitală, sunt situaţii conflictuale. Ştiu toate astea.

În acelaşi timp, turiştii continuă să meargă în Grecia. Şi să revină, cu amintiri frumoase, cu experienţa unor servicii de calitate. N-am auzit încă pe nimeni să spună că nu i-a fost bine la plajă, pe continent sau în insule, ori că a luat bătaie de la manifestanţi, la Atena, în cazul în care chiar a vrut să meargă pe Acropole. Protestele sunt una, turismul, cu totul altceva.

Da, cu siguranţă grecii au pierdut clienţi din cauza frământărilor sociale din ţară. Dar nu e cazul să exagerăm, nu e vorba de atacuri teroriste, nici de război civil. Sunt doar nişte oameni care îşi apără pâinea. Şi care, până la urmă, nu au interesul să-şi piardă veniturile din turism.

N-o să mă refer aici la dimensiunile dezastrului financiar în care a ajuns Grecia. Suma de mai sus, despre care nici nu se ştie exact dacă va salva ţara din colapsul financiar - unii economişti sunt de părere că nu - vorbeşte de la sine. 

Disproporţionată mi se pare mai degrabă reacţia românilor, că pe cea a altor neamuri europene conlocuitoare n-o cunosc. Adică, bun, să nu mai mergem la mare la greci, că e balamuc în ţară. Dar unde să mergem? La Mamaia? Ca să ni se fure bulendrele de pe plajă, să nu putem dormi noaptea de discoteci şi aşa numite parcuri de distracţie plantate cu neoanele şi boxele sub balcon? Ca să plătim un confort care nu există, un locşor mizer pe o plajă supraaglomerată, parcelată şi îmbogăţită cu şezlonguri de plastic ale căror perne n-au fost spălate niciodată şi al căror preţ e prohibitiv? Sau, uitam, să ne zbuciumăm creierii în cluburi de noapte unde o băutură poate să coste cât salariul minim pe economie?

O fi o soluţie pentru copiii baştanilor, care n-au altă treabă decât să toace într-un weekend cât nu câştig eu într-o lună. În ceea ce mă priveşte, şi cred că vorbesc pentru cei mai mulţi dintre gălăţeni, Mamaia, care nu mai e demult staţiunea copilăriei mele, chiar e un coşmar. Unul extrem de scump, unde mai pui.

Iar o săptămână în Grecia e, încă, un vis frumos.  Aşa, cu toată presupusa nesiguranţă care bântuie printre măslini. Până la urmă, la Viena mi-au furat portofelul în metrou (şi nici vorbă de criză pe atunci), la Bruxelles mi-au furat laptopul din holul hotelului. De ce m-aş teme atunci de greci? Mai ales că plătesc, nu primesc daruri.

Citit 1261 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.