Da’ cu nucul ce-aţi avut ?

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Deunăzi, puştiul meu, elev de şcoală primară, m-a întrebat ce înseamnă „neaoş”. Luat cu alte treburi, i-am explicat sensul cuvântului, pe scurt, ca în dicţionar.

Nu peste mult timp însă aveam să realizez cât de important ar fi fost să-i explic sensul „actualizat”, cu nuanţă metaforică, al termenului. Revelaţia a fost mult prea rapidă şi asta deoarece seria pedepselor pentru încăpăţânarea de a continua să trăiesc în România nu se întrerupe niciodată.

A doua zi dimineaţă, nişte români neaoşi au venit, în sfârşit, ca să taie un plop uscat din faţa blocului. Cum însă nu aveau macara, au pus la pământ un nuc tânăr.

În ziua următoare, au venit şi cu macara, dar nu puteau tăia plopul din cauza maşinilor parcate pe care proprietarii lor, români neaoşi, nu s-au deranjat să le multe. Ceilalţi români neaoşi din echipa de ţapinari urbani au aşteptat, inactivi, vreme de câteva ore, mutarea maşinilor. Timpul trecea, leafa mergea… Alţi români neaoşi prin resemnarea lor de plătitori de impozite au achitat „staţionarea” inutilă a macaralei.

A treia zi, echipa de tăietori, şi mai numeroasă, a revenit cu două macarale, una mare şi una mai mică. Totuşi, în ciuda acestei impresionante desfăşurări de forţe, povestea s-a repetat, pentru că românii neaoşi, proprietari de automobile, nici că le-au clintit. Şi, uite-aşa, s-a mai dus jumătate din încă o zi de lucru, iar plopul uscat precum băţul de chibrit e tot la locul lui aşteptând o furtună.

Seara, m-am dus să-mi fac aprovizionarea la un supermarket. Am intrat cu maşina în parcarea magazinului şi, după aproximativ zece metri, am oprit pentru a da prioritate unui alt automobil, care ieşea dintre celelalte parcate. Atât mi-a fost ! Un român neaoş -  da’ neaoş, frate ! – care conducea un ditamai gipanul, aflat în spatele meu, s-a enervat la culme.

Cum adică să aştepte Land Rover-ul Discovery să treacă prin faţa lui un biet Cielo? Furibund, românul neaoş, care conducea „tancul”, m-a depăşit, a oprit în dreptul meu blocând şi maşina căreia îi dădusem prioritate, pentru a-mi striga aplecat peste soţia lui făcută una cu scaunul pasagerului din dreapta: bâăiii buoulee! Rotunjise „o”-ul cu o mârlănesc-furibundă voluptate.

Cum magazinul era aproape gol, întâlnirea cu „neaoşul” a fost inevitabilă. Nu m-am putut abţine şi i-am zis, parafrazând clipul cu care se vede treaba că s-au irosit bani publici: „Nemţi n-o să ajungem noi niciodată…!”

Mărturisesc că răspunsul lui, rostit fără arţag şi cu o neaşteptată nuanţă de resemnare, m-a lăsat perplex: „Da, dom’ne, aşa-i!”.

Om fi oare blestemaţi să nu ajungem să semănăm vreodată cu nemţii ? Şi dacă da, de ce oare ? Că doar există şi neamţul neaoş, civilizat, corect, punctual, curat…

Citit 2655 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.