“ Sa-i iubim! Sa-i iubim! Sa-i iubim! Pentru ei, nu pentru noi! N-o sa fie usor, niciodata nu-i usor, o sa dam si gres, o sa ni se para, nu de putine ori, ca nu vor primi ceea ce merita (din partea societatii mai ales), ca nu vom putea sa-i ajutam pe cat ne-am dori, multe, multe ape tulburi vor fi in relatia asta parinte- copil, dar daca-i iubim, zau, ca toate vor veni de la sine. Sa-i iubim asa cum sunt, cu alegerile lor, cu puterile lor, ca-s sange din sangele nostru si asta e singura noastra datorie: sa le fim alaturi (alaturi si nu pe cap) pana in cea din urma zi! Frumos semnal de alarma, Angela, draga! ”