Destinații de vacanță | Pe valea Rinului, printre podgorii, legende şi castele. REPORTAJ. FOTO
Foto: Ovidiu Amălinei

Destinații de vacanță | Pe valea Rinului, printre podgorii, legende şi castele. REPORTAJ. FOTO
Evaluaţi acest articol
(13 voturi)

Toamna este perioada cea mai efervescentă din an în toate aşezările, mai mici sau mai mari, din regiunea Rheingau, Germania. De la Wiesbaden la Lorch, întreaga vale mărginită între Munţii Taunus şi cursul mijlociu al Rinului trăieşte din plin febra noii recolte de struguri. Podgoriile se întind cât vezi cu ochii, mustul curge în valuri, iar degustările de vinuri sunt principala atracţie în orăşelele mai mici sau mari de pe cursul Rinului. Cine spune că "germanii au o fire rece"? E o atmosferă de veselie generală, iar unele comunităţi, precum cele din Rudesheim sau Eltville, îşi etalează pentru vizitatori calităţile viticole deopotrivă cu cele istorice sau culturale.

De aeroportul din Frankfurt şi Wiesbaden, începutul călătoriei noastre, nu ne desparte decât "o aruncătură de băţ", doar câteva zeci de minute parcurse cu unul dintre desele trenuri regionale ce fac legătura între localităţi. Şi încă de la sosirea în Wiesbaden ai impresia că intri într-o poveste. Construită într-un somptuos stil neo-baroc, Hauptbahnhof Wiesbade este, într-adevăr, demnă de un oraş imperial. Edificiul, menit să întâmpine aristocraţia începutului de secolului al XIX-lea, inclusiv pe kaiserul Willhelm al II-lea, este un palat în faţa căruia ţi se deschide un oraş plin de promisiuni. Pe de o parte este istoria fulminantă a oraşului - Piaţa Palatului (Schlossplatz) fiind ridicată în vechiul nucleu medieval al localităţii, astăzi un ansamblu de clădiri monumentale, inclusiv Palatul conţilor de Nassau, găzduind în prezent Parlamentul landului Hessa - pe de alta ritmul vibrant al vieţii de zi cu zi, ecou al tumulului luxuriant în manifestările lui din epocile trecute.

Luxul a fost, de altfel, în perioada imperială, a doua natură a capitalei landului Hessa. Izvoarele termale, cunoscute încă de pe vremea romanilor, au făcut din Wiesbaden unul dintre centrele balneare cele mai renumite din Europa. Dar şi mai atrăgător a fost, poate, Cazinoul - grandios, inspirat în "designul" arhitectural din mitologia Panteonul de la Roma - la ale cărui rulete milionarii vremii pierdeau sau câştigau averi fabuloase. "Jucătorul" lui Dostoievski îşi are originea aici, scriitorul rus fiind el însuşi unul dintre cei care au cunoscut "febra" jocurilor de noroc…

Aparent mai lipsită de riscuri financiare ar fi, chiar şi astăzi, o plimbare pe Wilhelmstrasse. Dacă te mulţumeşti să admiri parcurile sau platanii care mărginesc marele bulevard, fără a intra în magazinele de lux cu piese de mii de euro, atunci ai şanse să-ţi încheie promenada fără să ai impresia că ai jucat, totuşi, la ruletă. Există însă şi artere comerciale clasice, pline de animaţie, pentru toate buzunarele, magazinele de tot felul fiind alternate cu terase ce te tentează cu răcoritoare, îngheţată şi, desigur, un pahar de bere sau de vin din producţia locală. Iar cine este curios să vadă de unde vine Rieslingul cel sprinţar poate urca cu funicularul, care, de 130 ani, printr-un ingenios angrenaj cu apă, duce vizitatorii pe culmea Neroberg - spectaculos loc de belvedere asupra podgoriilor care se rostogolesc spre Wiesbaden, înconjurând cu o mantie verde oraşul cu catedralele, izvoarele şi edificiile lui spectaculoase.

Rudesheim, un perpetuu "Oktoberfest"

Cine doreşte să se apropie mai mult de pitorescul stilului "autentic german" atunci nu trebuie să rateze ocazia de a vizita măcar câteva dintre micile localităţi din apropierea Wiesbadenului, fiecare, în felul ei, având multe de oferit vizitatorilor. Rudesheim, de exemplu, pare a trăi într-un perpetuu "Oktoberfest". "Scena" distracţiei este întregul orăşel, cu străzile lui croite după măsuri medievale, cu casele ce mai păstrează arhitectura tipic germană cu pereţi întăriţi cu bârne din lemn, ferestre înveselite de glastre cu flori şi însemne ale breslelor meşteşugăreşti împodobind faţadele.

Localitatea a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, însă asta nu înseamnă că Rudesheim s-a transformat în "muzeu". Din contră, pare a-şi fi redescoperit o nouă tinereţe. O parte din vechile meşteşuguri, precum sculptura în lemn s-au păstrat, iar jucăriile făcute aici au mare căutare printre turişti. "Casa instrumentelor muzicale" ne reaminteşte şi ea de înclinaţia nativă a nemţilor spre realizarea mecanismelor de tot felul. Un automat care încorporează o întreagă orchestră se poate să fi fost "casetofonul" de altădată, numai bun pentru a anima petrecerile. Iar la Rudesheim momentul este numai bun pentru petrecere. A început culesul viei, mustul proaspăt face parte deja din oferta teraselor, dar de la beci sunt scoase pentru degustat şi sticlele cu producţia din anii precedenţi. Şi pentru ca degustarea să meargă mai bine, bucatele tradiţionale - mai ales cârnaţii - sunt la mare preţ.

Cine vrea să se ferească de surplusul de calorii poate face o drumeţie la Niederwald, acolo unde, pe o culme semeaţă ce domină întreaga vale a Rinului, este ridicat monumentul dedicat unificării Germaniei şi al victoriei în războiul franco-prusac, din 1870-1871. Monumentul, reprezentând o alegorie a Germaniei Suverane este impresionant - zece ani s-a lucrat la ridicarea lui - iar ca simbolistică mulţi îl aseamănă cu Statuia Libertăţii. Cert este că Niederwalddenkmal este unul dintre locurile cele mai îndrăgite de germani, atât ca spectaculozitate şi realizare artistică, cât şi ca simbol al identităţii naţionale.

Eltville şi amicul Gutenberg

Deviza orăşelului Eltville este "Vin, şampanie şi trandafiri"! Ce-i drept, viaţa de zi cu zi nu-i chiar atât de spumoasă, din acest punct de vedere Rudesheim pare a avea o tradiţie mult mai vie, însă cu siguranţă nimeni nu va regreta dacă va vizita micuţa localitate. Viticultura este şi aici centrul de greutate al comunităţii, la care s-au adăugat şi culturile de trandafiri, însă atmosfera medievală este mai pregnantă decât în alte locuri. De altfel, principalul punct de atracţie din zonă este Castelul electoral, construit în 1329, care a servit ulterior şi ca reşedinţă pentru arhiepiscopul din Mainz. Fortificaţiile edificiului şi şanţurile de apărare au fost de-a lungul istoriei puse de câteva ori la încercare, cel mai adesea fiind pomenit asediul din timpul unei campanii a suedezilor, din 1635.

Astăzi, castelul serveşte unor scopuri mai paşnice. Singurii "asediatori" sunt vizitatorii, iar singurele "redute" de apărare din centrul castelului sunt centrul de informare pentru turişti şi micuţul restaurant unde sunt servite prăjituri de casă, cafea şi alte delicatese locale. De istoria acestui castel se leagă şi numele inventatorului tiparului, Johannes Gutenberg. Asta pentru că, sub îndrumarea sa, la Eltville s-a deschis în secolul al XV-lea o mică tipografie, unde aveau să fie publicate mai multe cărţi în limba latină. De altfel, Gutenberg este şi astăzi un "VIP" al oraşului. Inspirat de personalitatea acestuia, un artist plastic a realizat o "instalaţie" formată din 150 de "statui" ale lui Gutenberg - aurii, roşii, negre. Răspândite în tot castelul, statuile turnate dintr-un material uşor, pot fi mutate oriunde - poţi să le grupezi, să stai de vorbă cu ele şi chiar… să le cumperi, la sfârşitul expoziţiei, dacă simţi că te-ai ataşat cumva de vreun Gutenberg. Eventual, poţi să-l iei la plimbare pe noul amic pe străzile pietruite, pe care - cine ştie? - poate a călcat şi el cândva sau să mergi împreună cu el pe malul Rinului, acolo unde pe timpuri trăgeau corăbiile ce duceau vinul produs în regiune spre toate colţurile lumii.

Turnir la Palatul Biebrich

Cine ajunge în regiunea Rheingau nu trebuie să ezite în a încerca să caute "bijuterii" arhitectonice care apar, poate, mai rar în ghidurile turistice. Un exemplu este cel al Palatului Biebrich, un fel de "mic Versailles" al Wiesbadenului. Construit în stil baroc, în secolul al XVIII-lea, palatul a servit drept reşedinţă nobiliară Casei de Nassau. Palatul este amplasat chiar pe malul Rinului, astăzi fiind folosit drept centru pentru organizarea unor evenimente mai deosebite. Un punct de atracţie al palatului este şi parcul imens la capătul căruia, pe malul unui lac, a fost reconstruită, într-o manieră romantică, o veche fortăreaţă medievală. Era în perioada în care era "la modă" să ai pe lângă palat o ruină care să amintească de trecutul istoric al zonei… Un astfel de cadru şi-a găsit utilizarea şi organizarea anuală a unui mare… turnir. Desigur, totul este demonstrativ. Ceva din atmosfera romantică se mai păstrează şi astăzi. Ruinele, lacul, lebedele, amenajările peisagistice dau amprenta unui loc idilic, oarecum ireal.

Wiesbaden, record de milionari

Preferinţele familiei imperiale germane pentru petrecerea unor clipe de relaxare la Wiesbaden au fost un veritabil motor de dezvoltare pentru localitate. Familia imperială a fost urmată de vizitatori şi oaspeţi bogaţi de la curte. Majoritatea clădirilor din partea centrală a oraşului s-au construit aproape toate în numai 60 de ani, în perioada 1850-1914, când Wiesbaden a cunoscut perioada de maximă înflorire. La un moment dat, era oraşul cu cei mai mulţi milionari din Germania!

În "Numele trandafirului", la Abaţia Eberbach

Un alt punct de interes pe valea Rinului este Abaţia Eberbach, de lângă Eltville, care în istoria recentă şi-a câştigat celebritatea graţie scenelor filmate aici pentru "Numele trandafirului", realizat după opera lui Umberto Eco. Acţiunea cărţii se petrece în Italia, însă realizatorii filmului, avându-l în rolul principal pe Sean Connery, au filmat la Eberbach, inspiraţi de vechimea mănăstirii - înfiinţară de călugării cistercieni în 1136 - şi care păstrează şi astăzi, în interiorul catedralei centrale, ceva din atmosfera de acum aproape 1.000 de ani. Dar dincolo de notorietatea adusă de "Numele trandafirului", Abaţia Eberbach era de sute de ani un "brand" cunoscut. În Evul Mediu, mănăstirea deţinea 300 de hectare de vie şi era cunoscută drept cel mai mare producător de vin din Europa! Abaţia, transformată într-un centru cultural, găzduieşte astăzi evenimente artistice importante, însă nu s-a renunţat nici la viticultură. Vinul de Eberbach a rezistat în timp, în beciurile abaţiei mai sunt încă butoaie cu vinuri celebre, dar pe post de "suvenir" se poate cumpăra la un preţ rezonabil şi o sticlă de vin, ca din oricare centru turistic din regiunea Rheingau.

La Wiesbaden, ecouri de la Waterloo

În Bătălia de la Waterloo, din 1815, au fost prezenţi şi soldaţi din Wiesbaden, trimişi la luptă de regenţii de Nassau, împotriva lui Napoleon Bonaparte. În memoria celor căzuţi în bătălia care a schimbat cursul istoriei, a fost ridicat un monument în piaţa Luiza, în faţa Catedralei Sf.Bonifaciu, una dintre cele mai frumoase din oraş. Monumentul, realizat sub forma unui obelisc, este împodobit cu însemnele militare ale celor căzuţi în luptă.

Citit 3676 ori Ultima modificare Marți, 25 Septembrie 2018 15:16

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.