Profesorul universitar emerit Liviu Stoicescu, cel care și-a pus amprenta inconfundabilă asupra unor întregi generații de studenți, s-a stins din viață miercuri seara, 3 iunie, în urma unui accident vascular cerebral.
A fost un om de știință remarcabil, membru al Academiei de Științe Tehnice, profesor emerit. Cariera sa universitară s-a desfășurat între 1957 și 2006, la disciplinele Rezistența Materialelor, Vibrații Mecanice, Mecanica Structurilor de Nave și a fost legată în întregime de universitatea de stat gălățeană. A avut o activitate științifică remarcabilă, la care s-a adaugat o solidă cultură umanistă, fiind mentor și conducător de doctorat pentru nenumărați studenți.
”M-am născut în 21 ianuarie 1933 la Constanţa, tatăl meu fiind fiu de preot ortodox din comuna Puieşti, fostul judeţ Râmnicu Sărat, iar mama mea fiind din Galaţi, catolică de origine austriacă. Am copilărit într-o casă care există şi azi, deasupra portului Tomis, cu marea şi bărcile pescarilor sub ochi, ceea ce, probabil, a influenţat alegerea viitoarei cariere”, spunea Liviu Stoicescu, inginer navalist de carieră, într-o biografie publicată în Caietele Colocviilor Constructorilor de Nave.
A avut specializări la Institutul de Construcţii Navale din Leningrad, Universitatea Tehnică din Trondheim – Norvegia, Universitatea Tehnică din Lyngby – Danemarca, CEMEF (Centre de mis en forme des materiaux) Sophia – Antipolis.
Profesor de Rezistenţa materialelor şi Vibraţii mecanice la Facultatea de Mecanică şi profesor consultant la Facultatea de Nave, ambele ale Universităţii “Dunărea de Jos”din Galati, Liviu Stoicescu a ocupat și mai multe funcții: șef catedră Construcții Navale și Mecanică (1985-1989), Rezistența Materialelor (1990-1999), membru al Consiliului Facultății de Mecanică și secretar al acesteia în trei legislaturi între 1970 și 2003, membru al Senatului universității între 1990-2004, a condus doctoratul în Rezistenţa materialelor, Hidrodinamică navală şi structuri navale pentru 23 de doctoranzi, șef al Comisiei de orare pe universitate (1985-1989) și decan al Facultății de Mecanică (oct.1989 - ian.1990). A fost membru în Societatea Română de Tensometrie (ARTENS), Societatea de Inginerie Asistată de Calculator (SIAC), Asociaţia Română de Mecanica Ruperii (ARMR).
A avut o intensă activitate ştiinţifică în domeniul Hidroelasticităţii şi metodei elementelor finite, publicând 125 de articole şi participând la peste 50 de contracte.
A primit doi ani la rând Premiul muncipiului Galați pentru Activitate didactică și științifică (în 2002 și 2003), Ordinul și Medalia Meritul pentru Învățământ în grad de mare ofițer, acordat prin decret de președintele României în 1997, titlul de Doctor Honoris Causa acordat de Universitatea Navală „Mircea cel Bătrân”din Constanța în 2012, a fost profesor emerit al Universității Dunărea de Jos Galați.
A publicat șapte cărţi, trei în domeniul Rezistenţei materialelor, trei al istoriei învățământului universitar și o carte de memorii (”O viață mereu în tranziție”). A doua carte de memorii era gata și avea nevoie doar de acceptul său pentru tipar. Timpul nu a mai avut însă răbdare.
Numeroșii lui prieteni spun că a fost un suflet de o noblețe desăvârșită, educat, instruit, și-a iubit familia și profesia, iubea muzica, artele și și tot ce e frumos pe lume și era interesat de toate amănuntele care compun acest Univers. A fost iubit și stimat de studenți și de colegi.
Trupul neînsuflețit al lui Liviu Stoicescu este depus la capela Bisericii ”Trei Ierarhi” din Mazepa 2. După slujba care va fi ținută sâmbătă, 6 iunie, la ora 11,00, înmormântarea va avea loc la cimitirul Eternitatea.
