Nu știu alții cum sunt, dar io, pe zi ce trece, mă simt ca un actor fără voie într-un teatru absurd, varianta de Dâmbovița, cu aromă de Prut, Siret și Dunăre, pe ici, pe colo, prin punctele de deversare a apelor uzate. Nu e zi să nu bubuie știrile, pe la noi sau prin Capitală, de vreun polițist, militar sau alt gradat - da, da, știm povestea cu demilitarizarea, e de adormit pruncii, dacă ești într-un sistem cu „Să trăiți!” tot militar se cheamă că ești - care a prod ...