* Dacă unii dintre noi, la 12-14 ani, încă mai credeam că ne-a adus barza, adolescenţii de aceeaşi vârstă de azi ştiu cum stă treaba cu „testul barza” * Viaţa sexuală începe la vârste din ce în ce mai fragede şi, uneori, copiii ajung părinţi * Conform statisticilor, în Uniunea Europeană suntem pe locul trei la număr de avorturi şi pe locul secund la mame adolescente *
Trei berze stau la taclale despre ce-au mai făcut. Prima barză: “Eu am adus pe lume doi gemeni drăguţi!”. Barza a doua: “Eu am adus tripleţi!”. A treia barză: “Eu am speriat trei studente şi două eleve”. O fi doar un banc, dar dezvăluie cruda realitate. La vârsta la care unii dintre noi încă mai credeam că ne-a adus barza în plisc, adolescenţii de astăzi descoperă la modul practic cum se fac copiii şi, uneori, ajung părinţi înainte de a-şi fi isprăvit propria copilărie. Cine e de vină? Curiozitatea, gaşca, teribilismul, explozia de informaţie, lipsa de comunicare cu părinţii, lipsa acestora, moda, „modelele”, societatea, toate la un loc.
Începerea vieţii sexuale la vârste mici produce efecte de toate felurile, nu neapărat din cele mai fericite. În încercarea de a lămuri toate aceste aspecte am stat de vorbă cu dr. Mariana Stuparu Creţu, medic primar la cabinetul de planificare familială al Spitalului de Obstetrică-Ginecologie „Buna Vestire”, cu psiholog-psihoterapeut Răzvan Marian Stoian şi desigur, cu câţiva părinţi.
Legendele părinţilor
Părinţii mai tineri sau mai „cu experienţă” surâd nostalgici când îşi aduc aminte poveştile, miturile în care au crezut în copilărie: copiii se fac prin sărut sau… sunt aduşi de barză. Unii dintre ei au dus mai departe legenda cu pene şi cioc lung, alţii au preferat o abordare cât se poate de realistă, dar pe înţelesul celor mici.
Sărutul, bată-l vina!
Maria (36 de ani) şi Victor (54 de ani) au fost convinşi, în vremea copilăriei, că sărutul este de vină pentru naşterea unui copil. „Păi dacă în cărţi, îndrăgostiţii se sărutau în pagina 13 şi în pagina 14 ea năştea un copil, cine era de vină, scriitorul?”, ne-a spus râzând mucalit Victor. Maria a crezut la fel, inspirată de cărţi, dar în special de pudicele filme difuzate la televizor înainte de ’89. „Dacă se pupau în minutul 20 şi în minutul 35 ea năştea în dureri sau apărea deja cu pruncul în braţe, nu era clar că sărutul era cheia?”, râde Maria. Desigur, Maria nici n-a încercat măcar să-şi „aburească” fiul preadolescent cu „basme” din-asta. Rolul decisiv în discuţiile pe tema „facerii copiilor” l-au avut bărbaţii familiei şi, desigur, prietenii de joacă.
Poveste cu pene şi plisc
Vasile, tată şi bunic responsabil la vârsta de 58 de ani, ne-a mărturisit că a crezut în povestea cu barza până pe la vreo şapte ani. Şi-a făcut datoria, în ton cu vremurile, şi a spus povestea mai departe, băieţilor lui. Nepotului n-a mai apucat să-i facă „educaţie cu pene” pentru că educatoarea de la grădiniţă a „rezolvat cazul”, profitând de faptul că una dintre mămici era însărcinată. Mesajul pe care bunicul de acum l-a spus, în diverse moduri, mai voalate sau nu, băieţilor lui când aceştia erau adolescenţi a fost acelaşi ca al soţiei: „Să aibă grijă cu fetele”. Băieţii i-au dat asigurări că ştiu şi singuri ce au de făcut şi l-au cam trimis la plimbare!
„Am crezut în barză la fel ca în Moş Crăciun”
„Mama mi-a povestit cum s-a oprit barza pe balconul apartamentului nostru, situat la etajul patru al blocului, şi m-a lăsat acolo. Am crezut în barză la fel cum am crezut şi în Moş Crăciun, în ciuda fratelui mai mare cu doi ani decât mine care a încercat, brutal, să-mi spulbere toate miturile copilăriei. Şi cum era cuvântul lui împotriva cuvântului mamei, am crezut-o pe mama”, ne-a povestit Angela, mamă de 43 de ani. Acum barza nu mai vine pe balcon, ci a devenit reper pentru casa părinţilor Angelei, mutaţi la ţară. „De la cuibul de barză, fac pe uliţă la stânga şi ajung acasă la mama şi la tata”, ne-a povestit ea. O fi oare aceeaşi barză care e responsabilă de venirea ei pe lume?
Surpriza din burtică
În cazul fetiţei ei, a sărit peste barză, pentru că era deja anacronic. Copila de trei ani ştie că a crescut în burtica mamei, motiv pentru care o adoră. A dat peste cărţile şi revistele „mama şi copilul”, apoi a descoperit puii de pisică sugând la mama lor şi a primit cu seninătate explicaţia: „Oamenii se iubesc şi, aşa cum pisicuţele fac periodic pui, se nasc şi copiii”. Ştie deja diferenţele dintre băieţi şi fetiţe, ştie să îşi apere propria intimitate şi dacă mâine va întreba cum ajung copiii în burtica mamei, i se va şi explica simplu şi pe înţelesul ei.
