Miresele nu se mai mărită cu vălul inocenţei pe ochi, la nunţi nu se mai joacă nici cearşaful, nici cămaşa miresei, iar soacra nu mai serveşte rachiu îndulcit şi înroşit, semn că nora a fost fată mare. Apuse sunt şi vremurile în care mireasa era cărată pe grapă, înapoi la părinţi, pentru că nu fusese „cinstită” şi nici nu ne-am dori ca asemenea obiceiuri să revină în realitate. Acum, graba cu care tinerii, adolescenţii îşi încep viaţa sexuală seamănă întrucâtva cu un maraton pe a cărui linie de finiş scrie: „Adio, virginitate!”. Iar o declaraţie „sunt virgin/ă” făcută la o vârstă de peste 25-30 de ani poate stârni priviri uimite de „asemenea ciudăţenie”, zâmbete ironice sau compătimire. De cealaltă parte, avem cazuri patologice ale unor bărbaţi în toată firea care se declară „seduşi” de adolescente, există mame minore, întreruperi de sarcină la 14-16 ani, dar şi operaţii de refacere a himenului contra unor sute de euro.
Pentru că nu vrem să dăm lecţii şi nici măcar sfaturi despre ce e bine sau ce e rău, preferăm să le dăm cuvântul unor femei şi bărbaţi, de diferite vârste, care, la adăpostul anonimatului, ne-au răspuns la întrebarea frustă: „Când v-aţi început viaţa sexuală?”. Pentru că nu vroiam să transformăm discuţia într-o competiţie „Eu am fost primul!”, am adăugat încă o întrebare care să responsabilizeze primul răspuns: „V-aţi sfătui copii să facă la fel ca dumneavoastră?”. Iată ce răspunsuri am primit:
Femeie, 63 de ani: „Mi-am început viaţa sexuală la 22 de ani, cu soţul meu, după nuntă, dar nu mi-am sfătuit copiii să facă la fel. Este foarte important ca tinerii să îşi cunoască foarte bine partenerul sau partenera, inclusiv intim, înainte de a se angaja într-o căsnicie. Lipsa de compatibilitate sexuală poate duce la neînţelegeri care, în timp, se acutizează, se transformă în suferinţe şi chiar în drame conjugale. Asta nu înseamnă că trebuie să se culce cu oricine le iese în cale, ci să abordeze problema sexului atunci când relaţia devine una serioasă. Iar o relaţie devine serioasă, cred eu, după 18 ani”.
Bărbat, 65 de ani: „Am fost primul bărbat pentru soţia mea. Eu mi-am început viaţa sexuală pe la 15 ani, cu o femeie mai experimentată, ca toţi băieţii. Fiicei mele i-am spus să aibă grijă pe cine îşi alege drept soţ şi m-a ascultat, are un soţ bun”.
Femeie, 37 de ani: „Am făcut dragoste pentru prima dată la 17 ani. Primul şi singurul meu bărbat este astăzi soţul meu şi ne iubim la fel de mult ca atunci când eram puştani de liceu. Pentru fiul meu sunt în egală măsură o mamă şi o prietenă. Ştiu când a devenit bărbat şi adesea ne prinde dimineaţa stând de vorbă, inclusiv despre sex”.
Bărbat, 40 de ani: “La 14 ani mi-am început viaţa sexuală şi cred că e firesc ca tinerii să înceapă viaţa sexuală devreme”.
Femeie, 24 de ani: „S-a întâmplat la 18 ani şi nu este o experienţă de care să-mi aduc aminte cu plăcere, pentru că nu eram deloc pregătită pentru acel moment şi pentru acel bărbat. Ulterior am descoperit însă că poate fi şi altfel, adică plăcut, frumos. Fiicei mele i-aş spune, când va fi mai mare, să aleagă ea momentul cel mai potrivit şi pe bărbatul care o iubeşte şi o respectă. Nu cred că asta ţine de vârstă sau de majorat. Cred că băieţii ar trebui să discute cu tatăl lor, ca de la bărbat la bărbat”.
Bărbat, 24 de ani: „La 20 de ani mi-am început viaţa sexuală cu o fată cu câţiva ani mai mare. A fost o relaţie pasageră. Nu sunt încă părinte şi e prea devreme să mă gândesc acum la modul în care voi discuta cu copiii mei despre începerea vieţii lor sexuale”.
Bărbat, 26 de ani: „Mi-am început viaţa sexuală la 16 ani, cu o colegă de liceu. Copiilor mei le voi spune în primul rând cât de important este să se protejeze atunci când vor hotărî să înceapă viaţa sexuală. Dacă voi avea o fiică mi-aş dori ca ea să aştepte să împlinească 18 ani, poate chiar mai mult şi să nu se grăbească să îşi înceapă viaţa sexuală”.
Concluziile le trageţi dumneavoastră!
