Recordul mondial pentru cea mai lungă perioadă în care un om nu a dormit este deţinut de Randy Gardner, care a stat treaz 264 de ore. Fapta datează din 1965, dar se spune că a mai existat o persoană care a reuşit să stea trează 449 de ore, în timp ce participa la o competiţie în care oamenii trebuiau să se dea într-un balansoar cât mai mult posibil.
Randy, deţinătorul recordului mondial conform Cartea Recordurilor, este în viaţă în prezent şi nu a suferit niciun fel de efect secundar după cele 264 de ore fără somn.
Experimente în timpul celui De-al Doilea Război Mondial
Aparent, în timpul celui de-al II-lea război mondial, cercetătorii ruşi au experimentat şi ei cu somnul. Mai precis, voiau să vadă dacă pot crea super-soldaţi care să nu aibă nevoie de somn, care să poată lupta cât mai mult cu putinţă fără să obosească.
Pentru experiment cercetătorii ruşi au ales cinci deţinuţi politici pe care i-au băgat într-o cameră unde puteau monitoriza precis nivelul de oxigen. Aceştia erau conştienţi că omul nu poate rezista foarte mult timp fără somn şi că un om obosit nu este bun de nimic, aşa că au creat un gaz care ar fi trebuit să anuleze efectele oboselii cauzate de lipsa de somn.
În primele cinci zile totul era normal. Cei cinci prizonieri şi-au petrecut timpul vorbind despre lucrurile îngrozitoare şi traumatizante pe care le-au făcut. Apoi au început să se plângă de condiţiile inumane în care erau ţinuţi (aveau doar mâncare uscată şi nicio toaletă) şi au început să arate semne de paranoia. Au încetat să vorbească între ei şi au început să se pârască între ei sperând că aşa vor scăpa mai repede.
Şi-a rupt corzile vocale
După nouă zile de expunere la gazul creat de cercetători, unul dintre deţinuţi a început să alerge de nebun prin cameră şi să ţipe atât de tare încât şi-a rupt corzile vocale. În timpul acesta, ceilalţi patru păreau complet nepăsători şi au continuat să murmure în singurul microfon din cameră. Apoi s-a făcut linişte.
Şi a fost linişte timp de trei zile, deşi cercetătorii au văzut clar că cei cinci sunt în continuare în viaţă căci nivelul de oxigen consumat era exact acelaşi ca în prima zi. Cu toate astea, oamenii de ştiinţă au decis să obţină o reacţie de la cei cinci aşa că au spus prin interfon: „Trimitem un om înăuntru, daţi-vă din faţa uşii şi aşezaţi-vă pe burtă. Cooperarea îi va aduce unuia dintre voi libertatea”. Reacţia a fost complet neaşteptată: „Nu mai vrem să fim eliberaţi”.
Nereuşind să mai obţină un alt răspuns de la prizonieri, cercetătorii au decis să sisteze amestecul de gaz şi oxigen pe care-l inhalau „cobaii” şi să le ofere aer curat în schimb. Instantaneu trei voci din cameră au început să obiecteze şi să implore să li se dea acelaşi aer pe care l-au respirat până atunci.
Desfiguraţi şi cu bucăţi de carne smulse din corp
În ziua 15 cercetătorii au decis să oprească experimentul şi să deschidă camera. În interior (având în vedere că nu instalaseră camere de luat vederi în celulă) totul era inspirat dintr-un film horror: unul dintre deţinuţi era mort, iar ceilalţi patru erau complet desfiguraţi şi cu bucăţi de carne smulse din propriul corp.
În încercarea de a-i transfera către o unitate medicală încă unul dintre deţinuţi a murit. Ceilalţi trei au dat dovadă de puteri super-omeneşti, imunitate la durere sau sedative şi tot ce îşi doreau era să fie duşi înapoi şi să li se administreze în continuare gazul cu pricina.
Toţi „cobaii” au murit în cele din urmă căci medicii au observat, monitorizându-le inima şi creierul, că la intervale egale de timp atât pulsul, cât şi undele celebrale dispăreau.
Desigur, nu există nicio dovadă, nicio altă menţiune, niciun nume, nicio formulă chimică pentru gazul folosit, cu excepţia acestei poveşti.
