Condiţii de viaţă demne pentru zeci de gălăţeni cu ”boala uitării”. Investiţie cu bani europeni
Foto: Iulia Kelt

Condiţii de viaţă demne pentru zeci de gălăţeni cu ”boala uitării”. Investiţie cu bani europeni
Ridicarea centrului a fost posibilă datorită unui proiect desfăşurat din fonduri europene
Evaluaţi acest articol
(44 voturi)

Despre Alzheimer se ştie că afectează, în mod dramatic şi iremediabil, gândirea şi comportamentul celor pe care pune ghearele. Deşi petrecut de-a lungul multor ani, declinul pacientului este unul sigur. Nimeni nu se vindecă de Alzheimer, iar singura ieşire din temniţa bolii este moartea. Mai puţin evident este însă faptul că "boala uitării" îi fură pacientului însăşi demnitatea de fiinţă umană. Ca într-o gaură neagră interioară, conştiinţa bolnavului de Alzheimer este absorbită, încetul cu încetul, până ce din omul de altădată nu mai rămâne decât învelişul exterior.

În România, la fel ca în restul ţărilor în curs de dezvoltare, din cauza lipsei centrelor specializate, pacienţii cu demenţă (Alzheimerul este un tip de demenţă - n.r.) sunt îngrijiţi mai ales acasă. În consecinţă, diagnosticul devine unul al întregii familii. Odată ce boala se agravează, persoana are nevoie permanentă, minut cu minut, de un îngrijitor, adesea o rudă apropiată. Pentru familiile care îşi permit costurile, pe piaţa medicală locală au apărut, în ultimii ani, câteva centre private specializate în îngrijirea acestor bolnavi.

Ca o excepţie în cadrul acestui peisaj dominat de mediul privat, în municipiul Galaţi funcţionează, de aproape trei ani, un centru modern de stat, destinat îngrijirii şi tratamentului bolnavilor cu Alzheimer. Unitatea are o capacitate de 30 de locuri şi oferă condiţii de viaţă civilizate pentru pacienţi. Un astfel de centru nu ar fi fost însă posibil, nici măcar pe hârtie, fără o investiţie cu fonduri europene, în valoare de peste jumătate de milion de euro.

Ideea înfiinţării unui centru destinat îngrijirii permanente a bolnavilor de Alzheimer datează încă din anii 2010-2011 şi corespunde destul de bine unei perioade în care incidenţa bolii în municipiul Galaţi a cunoscut o explozie. Nu că înainte vârstnicii nu ar fi uitat şi nu ar fi devenit apatici sau "schimbaţi", așa cum spun membrii apropiaţi ai familiei, însă toate aceste simptome nu conduceau în mod automat la medic, fiind puse de rude pe seama faptului că "bunicul a dat în mintea copiilor".

De la o viaţă independentă la omul "schimbat"

În ultimii 20 de ani, Ion S. (identitatea pacienţilor nu este divulgată - n.r.) a locuit singur, după ce soţia i-a murit. Primii ani de acomodare cu noul statut de văduv au fost mai grei, însă viaţa şi-a reluat, încetul cu încetul, cursul firesc, iar bărbatul a învăţat să se gospodărească singur. Avea grijă de casă şi ieşea zilnic la plimbare, pentru a rămâne activ. Doar ştia că mişcarea face bine pentru trup şi minte. Totul s-a schimbat destul de brusc, la începutul acestui an, după două intervenţii chirurgicale dificile, efectuate la Iaşi. Când s-a trezit din anestezie, gălăţeanul, acum octogenar, era "schimbat", având un comportament pe care copiii săi şi asistentele nu şi l-au putut explica. În perioada de recuperare din următoarele două luni, totul părea să fi revenit la normal. Odată cu luna mai au apărut însă şi primele episoade specifice de boală.

Punerea diagnosticului

"Am observat că tata nu mai era coerent, aşa cum fusese înainte. Ne spunea frecvent că medicamentele pe care i le dăm sunt otrăvuri şi că intenţionăm să îl omorâm. Nu erau vorbe spuse la supărare, ci părea ferm convins că vrem să scăpăm de el la propriu. Apoi, au apărut şi momentele în care era confuz şi uita ceea ce tocmai făcuse. Ne-am dat seama că trebuie să mergem iarăşi cu el la medic, de data aceasta la psihiatru.

A urmat o serie din investigaţii, în urma cărora medicul ne-a spus că, fără urmă de îndoială, tata suferă de Alzheimer. Apoi ne-am informat şi am aflat că boala este una progresivă şi că, în scurt timp, probabil, va avea nevoie de îngrijire permanentă. Prima oară am vrut să-i angajăm un îngrijitor cu normă întreagă, dar este foarte greu şi cred că nici nu este recomandabil ca o persoană să stea timp de 24 de ore, şase zile pe săptămână, în permanenţă cu un pacient cu demenţă. Am vrut să vedem ce alte opţiuni avem şi am aflat că există unităţi private şi de stat specializate în tratarea bolnavilor de Alzheimer. Astfel am ajuns la centrul din cadrul Primăriei Galaţi", a povestit M.I., fiica bărbatului.

CITEȘTE ȘI: Modernizarea europeană a stins lumina în cel mai mare parc al Galaţiului. Grădina Publică, salvată din beznă de Târgul de Iarnă

Deşi au trecut doar câteva luni din momentul diagnosticului, starea lui Ion S. s-a deteriorat în mod vizibil. "Tata are acum momente din ce în ce mai lungi când boala pune stăpânire pe el, printre care se strecoară şi clipe de luciditate. În astfel de ocazii i-am explicat despre boala pe care o are şi a părut împăcat cu această situaţie, având în vedere vârsta sa. Acum ştie că se află internat în spital, nu într-un centru de îngrijire, dar mi-a spus că se simte bine aici, împreună cu colegii săi de salon, şi că nu ar vrea să se întoarcă acasă, în singurătate", a adăugat fiica bărbatului.

"De obicei, se întâmplă ceva traumatizant care declanşează afecţiunea"

De altfel, cum tratamentul disponibile în acest moment pot doar să întârzie evoluţia firească a bolii, pacienţii din cadrul centrului găsesc în vecinii de salon o mângâiere. Medicul Mihaela Filote, directorul centrului, spune că socializarea este foarte importantă pentru aceşti bolnavi. "Boala presupune o degradare progresivă a memoriei şi a personalităţii pacientului. În ciuda a ceea ce se crede, sunt şi persoane diagnosticate cu Alzheimer care nu sunt vârstnice. Vârstele pacienţilor în acest centru merg de la 50 de ani şi ajung până la peste 90 de ani. Am avut o femeie diagnosticată cu Alzheimer la Bucureşti şi care avea 42 de ani. A fost prima beneficiară din cadrul centrului care a decedat. A fost o formă foarte agresivă de boală. Am înţeles că avusese nişte probleme familiale. De obicei, se întâmplă ceva traumatizant care declanşează afecţiunea: ori decesul unui copil, ori decesul soţului etc. Avem la etaj o bunicuţă căreia i-au murit fiica şi nepoata, într-un accident în Franţa. A rămas şi fără casă, deoarece şi-a scos-o la vânzare pentru a face rost de bani ca să-şi repatrieze fata şi nepoata. Sunt anumite evenimente traumatizante declanşatoare ale bolii", explică dr. Mihaela Filote.

Fiecare pacient se manifestă diferit

De cele mai multe ori, bolnavii de Alzheimer au o memorie bună a evenimentelor petrecute în trecutul îndepărtat. Îşi amintesc cu lux de amănunte de ziua nunţii, însă nu par să aibă cunoştinţă despre faptul că au mâncat cu doar o oră înainte sau că abia au fost tunşi. Fiecare se manifestă în felul său: unul e mai liniştit, altul, de-a dreptul letargic, în vreme ce altul este foarte agitat.

CITEȘTE ȘI: Investiţie cu impact social, din bani europeni. 450 de porții de viață pentru cei mai săraci gălățeni

De regulă, manifestările bolii îi iau total pe nepregătite pe apropiaţii bolnavului. Unele rude nu pot accepta nici în al doisprezecelea ceas că persoana pe care o cunosc de o viaţă se poate schimba într-un mod atât de radical. Sunt bărbaţi care nu au ridicat o dată mâna la soţiile lor, iar în momentul în care Alzheimerul le schimonoseşte personalitatea devin ursuzi şi violenţi. De aceea, diagnosticul este o provocare mai ales pentru familia bolnavului, iar necesitatea îngrijirii într-un cadrul instituţionalizat devine urgentă.

Toţi împreună, fiecare cu uitarea sa

Cei 30 de beneficiari ai centrului care funcţionează în subordinea Direcţiei de Asistenţă Socială a Municipiului Galaţi locuiesc în saloane de două, de patru sau de cinci paturi. Saloanele sunt grupate două câte două, iar fiecare duplex dispune de propriul grup sanitar, prevăzut cu duş. Contra unei cotizaţii lunare, pacienţii îşi petrec practic tot timpul în centru. Li se dau trei mese pe zi, mâncarea fiind gătită în bucătăria unităţii, şi au parte de şedinţe de terapie ocupaţională, aşa-numita ergoterapie.

La fel de importantă însă este socializarea dintre ei. Pacienţii care se pot deplasa stau adesea pe canapelele de pe holul centrului, discută, cântă, râd, spun glume, uită şi o iau de la capăt. Şi spiritul sărbătorilor de iarnă pare prezent în centru. Deşi abia la început de decembrie, beneficiarii aranjaseră deja un brad şi îşi ornaseră saloanele corespunzător. Terapeutic, stabilirea unui obiectiv şi pregătirea pentru acesta sunt poate cel puţin la fel de importante ca pastilele pe care le iau de câteva ori pe zi.

Piedici în timpul implementării

De la intenţia punerii pe picioare a unui astfel de centru de stat şi până la concretizarea sa au trecut însă câţiva ani. Deşi contractul de finanţare fusese semnat încă din mai 2012, tot anul următor a fost irosit cu contestaţiile din cadrul licitaţiilor. Până la urmă, s-a ajuns ca firma câştigătoare să fie desemnată la Curtea supremă. Firma executantă s-a împotmolit însă la etapa construirii acoperişului, iar ştafeta a fost preluată de un alt constructor. "A fost un proiect în care am întâmpinat piedici fantastice, dar, până la urmă, a fost dus la bun sfârşit. Lucrările au fost finalizate la sfârşitul lui 2015, iar centrul a putut fi inaugurat şi dat în folosinţă în ianuarie 2016", a precizat Mihaela Alupoaie, directoarea Direcţiei de Asistenţă Socială a Municipiului Galaţi.

Amenajarea Centrului medico-social destinat îngrijirii bolnavilor de Alzheimer a fost posibilă printr-o investiţie de aproximativ 4 milioane de lei, din care 2,82 milioane de lei reprezintă asistenţa financiară nerambursabilă. Proiectul a fost desfăşurat prin Programul Operaţional Regional (POR) 2007-2013, Axa prioritară 3: "Îmbunătăţirea infrastructurii sociale", domeniul major de intervenţie 3.2 - "Reabilitarea/ modernizarea/ dezvoltarea şi echiparea infrastructurii serviciilor sociale".

Structura Centrului Alzheimer

Centrul se află pe strada Domnească, la numărul 160, şi constă într-o construcţie nouă, parter şi etaj, cu o capacitate de 30 de locuri. La parter se află sala de mese, o sală de ergoterapie, trei duplexuri cu câte două saloane fiecare şi o sală de baie suplimentară, pe lângă grupurile sanitare din fiecare duplex. La etaj se află alte saloane cu toalete proprii, o altă sală de baie, un cabinet medical, unul pentru asistentele medicale, precum şi o cameră a infirmierelor. Legătura dintre parter şi etaj se face fie pe scări, fie pe o rampă pentru persoane cu dizabilităţi. Potrivit conducerii, scopul centrului este acela de a oferi servicii orientate spre promovarea autonomiei persoanelor bolnave, cu dependenţă ridicată de îngrijire socio-medicală sau pentru pacienţii aflaţi în stadiul terminal al bolii.

CITEȘTE ȘI: Managementul deşeurilor, de zece ani în chinurile facerii

Centrul Alzheimer funcţionează, de altfel, în aceeaşi curte cu Centrul de servicii medico-sociale al Primăriei. Din acest motiv, în cadrul aceluiaşi proiect cu finanţare europeană s-a dorit şi îmbunătăţirea serviciilor oferite beneficiarilor din cel de-al doilea centru. Astfel, au fost modernizate bucătăria, depozitul de alimente, spălătoria şi călcătoria, aceste anexe asigurând serviciile pentru ambele centre medico-sociale.

Maladia Alzheimer, descoperită în 1901

Psihiatrul german Alois Alzheimer (1864-1915) a examinat-o, pe 25 noiembrie 1901, pe Auguste D., o pacientă în vârstă de 51 de ani, internată într-un spital din Frankfurt, pentru "tulburări cognitive progresive, halucinaţii, idei delirante şi degradare a personalităţii sociale". Diagnosticul pe care medicul german îl nota în foaia de observaţie a pacientei era unul nedefinit: "Boală a uitării".

Femeia a rămas în grija medicului timp de cinci ani. După ce a murit, ca urmare a unei infecţii (bolile infecţioase reprezentau de departe principala cauză de mortalitate în Europa, la începutul secolului al XX-lea - n.r.), creierul femeii, obţinut în urma autopsiei, a fost studiat în amănunt de Alzheimer, care a observat o serie de modificări anatomice nedescrise de niciun alt medic înaintea sa. Pe 3 noiembrie 1906, în cadrul celei de-a 37-a ediţii a Conferinţei Psihiatrilor Germani din Sud-Vest, desfăşurată la Tübingen, cazul fostei paciente a fost prezentat de Alzheimer. Detaliile au fost ulterior publicate într-o revistă germană de specialitate, sub titlul "O îmbolnăvire particulară a scoarţei creierului".

CITEȘTE ȘI: Revitalizarea transporturilor navale. Peste 80 milioane de euro pentru ”autostrada” Dunării

Deşi maladia este astăzi cunoscută cu numele său, Alois Alzheimer o numise demenţă presenilă, făcând referire la faptul că afecţiunea este întâlnită şi la pacienţi mai tineri.

Boala Alzheimer este mai des diagnosticată în SUA, Canada, Australia şi în vestul, centrul, şi nordul Europei. Totuşi, se crede că acest lucru se explică prin sistemele medicale mai bine puse la punct din aceste state, mai degrabă decât printr-o predispoziţie a locuitorilor acestor ţări.

Acest articol a fost publicat pe www.PressHub.ro și www.viața-libera.ro în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.

Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

Citit 15215 ori Ultima modificare Luni, 17 Decembrie 2018 14:14

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.