Vasile Curduman, Gabriel Panaitescu şi Marcela Sighinaş. Trei nume cunoscute la Galaţi, pentru funcţiile politice şi/sau publice deţinute vremelnic.
După ce au îndeplinit funcţii de prefect sau subprefect, cei trei au fost numiţi inspectori guvernamentali. Guvernul a investit în ei, plătindu-le cursuri de perfecţionare, i-a păstrat „loco” aproape jumătate de an, după care a decis să-i trimită… la capătul celălalt al ţării.
Oficial, pentru că sunt funcţionari publici cărora li se aplică principiul mobilităţii. Neoficial, pentru a-i „deporta politic”, doar-doar or refuza, astfel încât să li se poată desface contractele de muncă şi astfel să se mai elibereze schema Secretariatului General al Guvernului de atâţia inspectori guvernamentali – cam câţi prefecţi şi subprefecţi a avut ţara în mandatul trecut…
Scurt istoric al inspectorilor de Galaţi
Vasile Curduman (foto 1) a îndeplinit funcţia de subprefect al judeţului Galaţi în timpul mandatului trecut. Anul trecut, însă, o dată cu schimbarea culorii politice, este numit inspector guvernamental. În locul său este numită subprefect Marcela Sighinaş (foto 2), fostă vicepreşedinte al CJ în mandatul trecut.
Gabriel Panaitescu (foto 3) este numit prefect în primăvara lui 2008, în locul lui Mihai Capră, care demisionează din motive de sănătate. În februarie 2009, Gabriel Panaitescu este numit inspector guvernamental, iar funcţia de prefect al judeţului Galaţi este ocupată de Claudiu Brânzan.
Deşi, legal, funcţiile de prefect şi subprefect sunt apolitice, este evident faptul că prefecţii şi subprefecţii proveniţi din zona PNL au fost trecuţi „în rezervă” de noul Guvern fiind numiţi inspectori de stat. Pentru că legea funcţionarului public nu permite desfacerea contractului de muncă decât în situaţii cu totul speciale şi nu după cum … bate vântul politic prin Palatul Victoria.
Acum însă…
Situaţia s-a modificat, în sensul că după ce au desfăşurat mai mult sau mai puţin activitatea de inspector guvernamental la Galaţi, doi din cei trei inspectori au primit ordin de plecare. Vă prezentăm mai jos situaţia fiecăruia, în ordinea crescătoare a nemulţumirilor.
Gabriel Panaitescu a primit „trimitere” pentru judeţul Maramureş, iar Marcela Sighinaş, pentru judeţul Alba! La Galaţi nu a mai rămas decât inspectorul guvernamental Vasile Curduman. Care spune că nu se consideră mai ghinionist sau mai norocos decât ceilalţi doi colegi ai săi că nu a plecat, pentru că „principiul mobilităţii mi se poate aplica oricând şi să fiu trimis în ţară, acolo unde este nevoie de mine”.
În plus, Vasile Curduman este cel care… a plecat primul din Galaţi. După ce a primit „fişa postului”, în august 2008, Curduman a făcut pentru câteva săptămâni naveta Galaţi-Bucureşti, dar „s-a constatat că nu este rentabil să plăteşti naveta asta, sau o gazdă la Bucureşti, când problemele se pot rezolva cu inspectorii de acolo. Doar în cazuri speciale sunt chemat acum la Bucureşti, în rest, rezolv de aici. Eu am responsabilităţi pe administraţie publică locală pe judeţele Galaţi şi Tulcea”. Vasile Curduman are şi două birouri, unul la Galaţi şi unul la Tulcea.
Panaitescu, la răcoare, în Maramureş
După ce din februarie până în iunie a stat la Galaţi, la începutul lunii trecute, Gabriel Panaitescu a primit ordinul ministrului Mediului (fiind inspector guvernamental cu atribuţii privind protecţia mediului) să meargă în judeţul Maramureş, la Baia Mare.
„Păi cum să mă simt? Excelent!, nu am nimic de comentat. Aici unde lucrez acum este mai răcoare, au fost şi 11 grade Celsius... Din februarie şi până în iunie, mi-am luat concediu, am avut şi de anul trecut, mi-am luat şi pe acest an, şi am mai şi lucrat. Normal că am fost plătit, dumneavoastră nu sunteţi plătită dacă sunteţi în concediu?”, ne-a prezentat, pe scurt, Gabriel Panaitescu, activitatea desfăşurată până la plecarea în Maramureş.
Totuşi, situaţia nu este nici pe departe roz, aşa cum încearcă inspectorul gălăţean să o prezinte. Cum legea funcţionarului public s-a modificat, statul nu mai este obligat să asigure maşină de serviciu inspectorului guvernamental şi nici locuinţă. Legea spune că se asigură locuinţă de serviciu „în limita posibilităţilor”.
În caz contrar, „ni se alocă o sumă forfetară de 12 milioane de lei vechi pe lună, pe care să o folosim pentru plata cazării. În plus, mi se mai decontează două deplasări pe lună, acasă, la Galaţi”.
Cum să reuşeşti să achiţi o cameră de hotel, pentru o lună, cu 1.200 de lei, numai Guvernul poate şti, pentru că noi, muritorii de rând, nu prea reuşim să găsim cazare cu 40 de lei pe noapte!… Că dacă ar fi aşa, s-ar umple ţara cu turişti, fără nici un efort de publicitate din partea doamnei Udrea!
Sighinaş: „merg până la capăt!”
Poate cea mai hotărâtă dar şi cea mai nemulţumită s-a declarat a fi inspectorul guvernamental Marcela Sighinaş, care va începe lucrul, de la 1 august, la prefectura din Alba Iulia. „Dacă rămâneam la Galaţi, se făcea o economie de cel puţin 20 de milioane lei vechi pe lună. Aşa, cu plecarea mea, statul va aloca suma forfetară pentru cazare şi cea pentru deplasări. Dacă Guvernul consideră că aşa este mai bine… nu comentez”.
„Cum o să mă descurc acolo cu suma asta, pentru cazare? Ca şi colegii mei, mă voi baza pe prieteni şi voi găsi o gazdă, că de hotel nu poate fi vorba, cu suma forfetară alocată pentru cazare. Dar dacă nu suntem buni la Galaţi, poate suntem buni acolo unde ne trimite Guvernul”, ne-a spus Marcela Sighinaş.
Întrebată cum apreciază „deportarea”, Marcela Sighinaş spune că „poate fi privită ca o provocare dintr-un anumit punct de vedere dar şi ca o batjocură din alt punct de vedere, faţă de nişte oameni care nu au altă vină decât că au crezut în ceva. În perioada de când am fost numită inspector şi până acum am urmat cursuri de perfecţionare şi am studiat legislaţia în domeniul mediului, care este o legislaţie bogată”.
O altă nemulţumire a Marcelei Sighinaş este responsabilitatea pe care o are: tot pe protecţia mediului „în condiţiile în care CV-ul meu arată clar că am competenţe în alte domenii. Eu, ca Guvern, aş fi pus inspectorii la treabă pe competenţele pe care le au. În condiţiile în care la Galaţi există locuri libere, iar eu am solicitat transfer [de la Alba la Galaţi], dar nu am primit niciun răspuns, ce pot face?”
„Mă bate gândul să merg până la capăt. Ceea ce înseamnă că în momentul în care se vor organiza examene, la Galaţi, pentru diverse posturi, de prefect sau subprefect – pentru că actualii sunt numiţi interimar, până la atestare pe post – mă voi prezenta la examen. Mă simt pregătită şi, ca atare, voi merge la examen”.
Când intri în horă, trebuie să joci
Desigur, atunci când intri în horă, trebuie să joci. În cazul inspectorilor guvernamentali este valabilă regula; oamenii au ştiut că se vor supune principiului mobilităţii încă de când au fost numiţi prefecţi sau subprefecţi.
Pe de altă parte, faptul că la Galaţi sunt posturi libere de inspectori pe acele responsabilităţi pe care le au inspectorii gălăţeni – de pildă, fostul prefect de Caraş-Severin, numit inspector pe mediu, a fost trimis la Galaţi, dar a refuzat, în prezent postul fiind liber! -, nu te poţi opri să nu te gândeşti la deportare politică.
Asta şi în condiţiile în care în urmă cu doar două luni, premierul Emil Boc se referea la posibilitatea modificării legislaţiei privind inspectorii guvernamentali, în sensul ca aceştia … să nu fie plătiţi.
„Aş dori ca acest corp al inspectorilor guvernamentali să existe, dar să nu fie plătit. Fiecare om care a intrat în corpul înalţilor funcţionari publici are la bază o profesie: a fost inginer, profesor, medic. Atunci, tu stai medic, profesor, ce eşti, te afli în corpul înalţilor funcţionari publici şi când Guvernul are nevoie de tine, te ia, te pune acolo, te plăteşte, te salarizează, dar nu te plăteşte şi ca inspector guvernamental... Eu cred că ar trebui să ne gândim şi la aşa ceva, pentru că este o pierdere de resurse", a spus Boc.
Pe de altă parte, starea de incertitudine în care se află inspectorii guvernamentali poate fi pusă şi pe seama nesiguranţei politice; „armata” de inspectori, proveniţi din PNL ar putea fi reactivată în ipoteza în care PSD ar face o majoritate cu PNL, aşa cum se vehiculează în ultima perioadă de timp. Ca atare, inspectorii guvernamentali sunt şicanaţi, însă nu atât de mult încât să fie daţi afară, pentru că nu se ştie când ai nevoie de ei…
