* „Parlamentul nu trebuie să devină tribunal!” – spune Mircea Toader *
A căzut măgăreaţa, sâmbătă, pe preşedintele filialei gălăţene a PD-L, Mircea Toader, să primească întrebările pregătite pentru ministrul Adriean Videanu. Prim-vicepreşedintele PD-L Videanu, care răspunde organizatoric de PD-L-ul din această parte din ţară, fusese anunţat ca sigur sâmbătă pentru Colegiul Director al Organizaţiei Judeţene. Or, ministrul a fost întors din drum, telefonic, de primul ministru, a anunţat preşedintele Toader. De ce această schimbare?
Ministrul a fost întors „pentru finalizarea Legii cu prezidenţialele”, i s-a spus preşedintelui gălăţean. Dar ministrul ancheta şi scandalul în care era implicat fratele preşedintelui – a observat presa…
„Sigur că între scandalul cu firma fratelui lui Băsescu şi organizaţia din Galaţi mai important era primul. Dar unul din motive e că premierul i-a oprit”.
E viceversa ca la Băsescu; atunci a vrut Parchetul
Cum democrat-liberalul s-a plâns de persecuţiile la care îi supun comisiile parlamentare pe unii miniştri PD-L, l-am întrebat pe preşedintele Toader de ce a trebuit să se ajungă la constituirea comisiilor Ridzi şi Udrea, când miniştrii respectivi se puteau pune singuri la dispoziţia organelor de anchetă, chiar după modelul fostului ministru PD al Transporturilor, Traian Băsescu.
„Păi este o diferenţă. Au mai fost comisii de anchetă. De exemplu, dacă discutaţi de Băsesu, a fost o comisie de anchetă pentru ce s-a întâmplat cu flota română. Şi a început prin ´92 şi a durat vreo şapte ani. Totul s-a încheiat cu nişte concluzii nici clare, nici neclare, nu ştiu exact, dar practic nu a spus să înceapă ancheta penală sau să ceară ridicarea imunităţii, ci Procuratura (Parchetul, n.red.), în baza acelei analize făcute de comisie, a făcut o anchetă superioară şi a hotărât să-l ancheteze pe Băsescu. Atunci Băsescu a zis: dacă m-a invitat la Procuratură, eu îmi dau demisia şi mă pun la dispoziţie”.
„Acţiunile de acum n-au fost comparate cu cele din cazul Băsescu, ci pur şi simplu au plecat de la Parlament. Parlamentul, rămân la aceeaşi opinie, nu poate să solicite urmărirea penală, cu toate că există prevedere constituţională (sic!). Atunci când Procuratura cere o astfel de solicitare, cum e cazul Năstase, atunci Parlamentul nu trebuie să blocheze. Parlamentul şi-a depăşit [acum], după părerea mea, atribuţiunile, trimiţând el la Procuratură, prin ridicarea imunităţii”.
Şi o chestie caraghioasă: ministrului Tineretului i s-a ridicat imunitatea, existând acum şi solicitarea Comisiei juridice a Camerei în acest sens. „Să i se mai ridice o dată imunitatea?!”
Mai scurt, Toader spune: „Parlamentul nu trebuie să devină tribunal! Pe de o parte, că nu este atributul lui, pe de altă parte, nu este competent, nu are suficiente pârghii, şi în al treilea rând, dacă e o dezbatere politică, să fie politică, să se facă separarea puterilor, clar, în stat!”
Se vorbeşte de voinţa Parlamentului, de dorinţa Parchetului, nu însă şi de intenţia miniştrilor de a se duce singuri la control, dacă tot sunt curaţi…
