Andreea Ionaşcu este singura candidată la Titularizarea de anul acesta care a reuşit să promoveze examenul cu nota maximă. Este profesoară de arte vizuale şi predă în învăţământ doar de un singur an.
"Este a treia oară când susţin Titularizarea. La celelalte două examene, am luat note mai mici. Nu mă aşteptam să iau 10 anul acesta, ci abia anul următor", spune Andreea. Aceasta susţine că anul petrecut la catedră a cântărit foarte mult la examen, pentru că aşa şi-a însuşit practic noţiunile de metodică, partea cea mai grea. În plus, susţine că la subiectul de specialitate a avut noroc, primind ceva care i-a plăcut foarte mult.
A terminat facultatea la Bucureşti, oraş unde a petrecut opt ani din viaţă. Abia de doi ani s-a întors la Galaţi, oraş în care s-a născut şi a terminat Liceul de Artă "Dimitrie Cuclin", unde a fost elevă încă din clasa a V-a.
A prins post în învăţământ abia anul trecut, întâi la Tuluceşti şi Braniştea, până în decembrie, când a fost transferată la Şcoala Nr. 12, deoarece o colegă intrase în concediu de creşterea copilului.
Din nefericire, nici anul acesta nu crede că va putea prinde titularizare în oraş şi nici la ţară, unde posturile sunt fărâmiţate, orele de la o singură şcoală nefiind suficiente pentru închegarea unei catedre. "Eu am speranţe că totuşi se va găsi o rezolvare. Copiii merită profesori buni şi dacă sunt de la ţară, şi dacă sunt de la oraş. Mie îmi place foarte mult munca la catedră şi chiar din primul an am reuşit să-i atrag pe elevi de partea mea. Până la urmă, în meseria aceasta, cel mai important e să ai drag de ceea ce faci şi de oameni".
Andreea consideră că este foarte important pentru profesorii de desen să nu piardă legătura cu arta: "Ai nevoie de lucru în atelier. Chiar dacă e timpul limitat, eu încerc să mă implic în viaţa artistică, particip la aproape toate expoziţiile organizate de Uniunea Artiştilor Plastici. Mai cred că pentru profesorul de educaţie plastică, în afară de a păstra contactul cu munca în atelier, e foarte important să fie la curent cu arta modernă şi contemporană, să o înţeleagă şi să o integreze, pentru a-i putea iniţia pe elevi în tainele artei actuale contemporane, care pentru mulţi e ceva total ermetic şi de neînţeles", mai spune dăscăliţa.
Îşi doreşte să iasă la pensie din învăţământ, şi pentru că îi place foarte mult meseria, dar şi pentru faptul că-i rămâne suficient timp liber în vacanţe, pentru a se dedica exclusiv creaţiei.
Speră ca în curând să poată avea un atelier al său şi putere de muncă, inspiraţie şi răgaz ca să poată deschide o expoziţie personală, pe care nu o poţi face oricum, ci numai cu lucrări de calitate, care să te reprezinte.
