Clădiri de epocă lăsate în ruină, blocuri gri din perioada comunistă, construcţii cu geamuri de sticlă cu iz occidental, case dărăpănate ascunse în fundul grădinilor şi vile ţipătoare apărute în ultimii ani formează un adevărat ghiveci arhitectonic în Valea oraşului.
Nimic nu pare să se lege, din punct de vedere peisagistic, în cartierul Port. Deşi una din zonele istorice fundamentale pentru dezvoltarea urbană a Galaţiului, Portul este acum, în egală măsură, victima nepăsării noastre faţă de trecut şi a prostului gust generalizat care a guvernat anii de după Revoluţie.
Altădată punctul zero a urbei, Valea oraşului s-a transformat acum într-o Vale a plângerii, zona fiind rareori vizitată de gălăţenii care nu locuiesc aici, excepţie făcând cei pe care nevoia îi aduce la singura unitate medicală din zonă, Spitalul CFR. Cartierul a căpătat în mentalul colectiv al gălăţenilor o reputaţie depreciativă asemănătoare cu cele de care se „bucură” Fileştiul sau Bădălanul.
O simplă plimbare prin labirintul de străduţe din Port este de ajuns pentru a remarca toate aceste neajunsuri şi multe altele. Zeci de clădiri ridicate în urmă cu mai bine de un veac sunt acum la un pas de prăbuşire. Altădată imobile cochete sau fabrici care ţineau Galaţiul în viaţă, ruinele acestor monumente istorice s-au transformat acum în locuri unde unii dintre locuitorii cartierului aruncă gunoaiele sau adăposturi improvizate pentru câinii fără stăpân. În ciuda stării lor deplorabile, ceva din măreţia arhitectonică originală s-a păstrat încă.
Oricât am căutat, nimic din ceea ce am văzut în Port nu pare la locul său. Blocurile construite în perioada comunistă arată dezolant, iar cele câteva clădiri moderne, nou apărute după Revoluţie, par certate cu aspectul îmbătrânit al restului zonei. Unele străzi nu au cunoscut încă asfaltul, locurile de parcare sunt mai mult improvizate, haitele de câini maidanezi, aproape dispăruţi din alte cartiere, se înmulţesc aici în voie, iar indicatoarele rutiere din unele intersecţii par montate la nimereală. Nici pentru străinii care trec în croazieră pe Dunăre priveliştea nu este, cu siguranţă, una ademenitoare. Altădată aglomerat şi vibrant, portul pare acum încremenit în timp, iar tufişurile sălbatice crescute din abundenţă pe malul apei te fac să îţi întorci privirea.
Aici a devenit Galaţiul oraş!
Valea oraşului este locul unde Galaţiul a luat naştere ca oraş. Fără activitatea comercială, industrială şi meşteşugărească din zonă şi în absenţa unui important port, dezvoltarea oraşului la nivelul la care ajunsese în prag de secol XX nu ar fi fost posibilă, fără doar şi poate. În prezent, prin apatia de care dăm dovadă, ca oraş, dovedim indiferenţa faţă de trecut şi lipsa totală a simţului practic faţă de oportunităţile prezentului.
Gălăţenii din Port, fără piaţă în cartier
Mai mulţi locuitori din Port au sesizat lipsa unei pieţe agroalimentare din cartier. Oamenii spun că sunt nevoiţi să meargă la cumpărături tocmai în Piaţa Centrală sau în mica piaţă de la Spicu, atunci când au mai puţine lucruri de luat. "E vorba de o întreagă zonă a Galaţiului care nu are o piaţă proprie. Aici nu există nici supermarketuri, aşa că oamenii sunt nevoiţi să meargă cu autobuzul pentru a face cumpărături. Vorbim de multe ori de oameni în vârstă, pentru care acest drum este o corvoadă. Probabil că, fiind un cartier sărac, nu există interes nici din partea autorităţilor, nici din cea a comercianţilor. Simţim că trăim la oraş doar cu numele şi atunci când trebuie să plătim impozitele", a spus Ilie Săndescu, un gălăţean în vârstă de 63 de ani.
Două vaduri istorice zac uitate de autorităţi
Cărăbuş şi Negroponte, locuri cu un potențial uriaș. Situat la mică distanţă de strada Domnească, Vadul Cărăbuş, parte a zonei vechi a oraşului, arată mai degrabă ca o uliţă prăfuită de ţară. Cu piatra cubică roasă de vreme, plină de gropi şi de denivelări şi acoperită de gunoaie, calea de acces care face legătura dintre străzile Cuza şi Dogăriei ar putea fi exploatată la maximum, din punct de vedere istoric şi turistic.
În urmă cu peste un secol, pe vadul Cărăbuş, negustorii ajunşi pe meleagurile noastre trăgeau peste noapte la un celebru han. În ciuda faptului că imobilele din zonă au o evidentă valoare istorică, autorităţile locale nu au întreprins nimic concret, până în momentul de faţă, pentru a pune în valoare potenţialul locului.
La intersecţia dintre strada Cuza şi Vadul Cărăbuş, pe partea dreaptă, a funcţionat Prefectura Poliţiei, potrivit consilierului Marius Mitrof, din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi. Din sediul de altădată a rămas acum doar un zid masiv de cărămidă roşie, cu întărituri exterioare, pe care vegetaţia creşte în voie.
Deşi ne aflăm la o simplă aruncătură de băţ de una dintre cele mai importante artere ale oraşului (strada Domnească), odată intraţi pe vad, pe partea stângă, am fost întâmpinaţi de câteva curci certăreţe. Pe terenul viran de aici se află o adevărată gospodărie încropită după specificul rural. Impresia cea mai neplăcută ne-au lăsat-o însă gunoaiele aruncate peste tot, precum şi aspectul general de zonă lăsată în paragină.
Comisia Europeană a Dunării
Vadul Cărăbuş nu este singura cale de acces din Centru către Valea oraşului. În apropiere, un alt vad, de data aceasta mai lat, coboară spre Dogăriei. Este vorba despre pitorescul Vad al Comisiei Europene a Dunăriii, numit mai demult Vadul Negroponte. Deşi oferă o privelişte frumoasă către Valea oraşului, şi acest vad a fost uitat de edilii din ultimele decenii. În cartea „Abecedar istoric gălăţean”, scriitorul şi jurnalistul Victor Cilincă povesteşte într-un mod captivant istoria acestui loc. Pe 4 noiembrie 1856, la Galaţi îşi începea activitatea Comisia Europeană a Dunării. „Mai întâi, instituţia a închiriat spaţii în casele micului industriaş de origine greacă Anton Negroponte, care stătea la începutul vadului care i-a purtat numele şi coboară maiestos şi şerpuitor de pe strada Alexandru Ioan Cuza, din spatele Bisericii Vovidenia, înspre Piaţa Moruzi, din Valea oraşului. Un urmaş al familiei a ajuns diplomat american şi chiar director al CIA, un altul este un celebru specialist american în informatică – ambii vin cu bucurie în ţara bunicilor lor, România. După instalarea acolo a Comisiei Europene a Dunării, scara s-a denumit Vadul Comisiunii Europene”, scrie Victor Cilincă în volumul amintit.
Când istoria se citeşte pe stradă
Cele două vaduri care leagă Centrul de Valea oraşului ar putea fi incluse cu uşurinţă într-un circuit istoric, în cazul în care ar exista o minimă voinţă în acest sens. Toată zona este încă bogată în clădiri şi locuri istorice, pline de povestiri şi de legende. În lipsa unei iniţiative oficiale, ne rămâne însă doar să ne gândim de ce la noi nu se poate...
Locurile de parcare, o floare rară
Joi dimineaţă, la o oră de vârf pentru traficul din Galaţi, strada Portului, în dreptul Palatului Navigaţiei, era intens circulată. Mai ales în astfel de momente lipsa locurilor de parcare din cartier se face simţită din plin. Practic, în locurile de parcare de la strada principală poţi găsi un spaţiu neocupat doar cu foarte mult noroc. Nici pe străduţele şi aleile din cartier lucrurile nu stau cu mult mai bine. Locurile virane pline de gunoaie şi bateriile de garaje construite fără noimă ar putea fi înlocuite cu eventuale parcări, fapt ce rămâne totuşi o simplă posibilitate. De la an la an, aşa cum ne-au confirmat chiar şi locuitorii din zonă, maşinile devin din ce în ce mai numeroase, în vreme ce amenajarea unor noi locuri de parcare încă se lasă aşteptată. "Sunt multe maşini lăsate abandonate chiar la stradă sau în parcările dintre blocuri. Nici nu ştim cine mai sunt proprietarii acestora, dar problema este că noi suntem nevoiţi să parcăm departe de blocurile unde locuim. Cu cine ne putem certa, dacă asta e educaţia?!", se întreabă, parcă retoric, un bărbat care locuieşte pe strada George Enescu.
Pericol. Gură de canalizare descoperită
Chiar pe Faleză, în apropierea Palatului Navigaţiei, am găsit o canalizare descoperită, potenţial pericol pentru oamenii care trec prin zonă, mai ales că lângă se află şi un parc. Hoţii de fier vechi încă vânează canalizările acoperite cu capace de metal, lucru pe care l-am putut observa şi pe bulevardul Coşbuc, precum şi în alte zone ale oraşului.
Joi, venim în Micro 39B
"Viaţa liberă" continuă raidurile în cartierele Galaţiului, pentru a afla direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă. Astfel, joi, 15 noiembrie, între orele 9,00 şi 9,30, vă aşteptăm în Micro 39B, în faţa chioşcului "Vieţii libere" de pe Aleea Comerţului, pentru a ne spune ce vă nemulţumeşte şi pentru a le sugera autorităţilor ce trebuie făcut în cartier şi în zona adiacentă. Ne puteţi transmite problemele dumneavoastră şi pe e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
