Gunoaie la tot pasul, asfalt ciuruit şi la drumul mare, şi pe aleile strâmte dintre blocurile înghesuite, vegetaţie crescută cum a dat Dumnezeu şi mult cenuşiu care răzbate şi din aspectul blocurilor ridicate la finele anilor 70, şi din resemnarea oamenilor care se complac în avatarurile traiului în cel mai ieftin cartier al Galaţiului.
Văzut ca o continuare a celebrului Micro 40, etalon de degradare printre cartierele Galaţiului, Micro 39 B are prea puţine şanse de a primi un punctaj măcar puţin superior. E drept că de pe acolo nu au pornit mituri despre cai şi alte vieţuitoare cazate prin apartamentele de bloc, iar imobilele nu au atins gradul de degradare din zona mai sus menţionată. "39 e altceva" spun gălăţenii are locuiesc peste drum de linia de tramvai, dar când vine vorba de argumente solide care să susţină superioritatea cartierului, lista se cam încăpăţânează să rămână goală. Delimitat de două bulevarde, Henri Coandă şi Traian Vuia, Micro 39 B nu are nimic din prestigiul celor care îi denumesc graniţele. Are în schimb găuri în asfalt cât să renunţi definitiv la pretenţia de a purta încălţăminte mai de Doamne-ajută, gunoaie peste tot, pe spaţiile verzi de pe bulevarde, adică la strada mare, pe aleile dintre blocuri, în grădinile, îngrijite sau lăsate de izbelişte, la parterul imobilelor, în parcări, peste tot. Aruncate din mers sau direct de la fereastră, deşeurile, de la chiştoace de ţigări la ambalaje, sticle şi resturi de mâncare sunt omniprezente, cu toate că, de câteva luni, măturile celor de la Ecosal au început să se plimbe ceva mai des prin cartier. De ce? În urma unei vizite a primarului, care s-a arătat dezgustat de ce a găsit în inima cartierului, chiar în apropierea Şcolii Gimnaziale Nr. 34 şi a Bisericii "Sf. Dumitru". Din păcate, majoritatea celor care trăiesc acolo sunt fideli obiceiului de a-i lăsa pe alţii să le sfinţească locul.
Au apărut coşuri de gunoi
Coşurile potocalii pentru gunoi erau prezenţe rare, ca să fim indulgenţi, până în urmă cu câteva luni. O scuză numai bună pentru cei lipsiţi de bun simţ să arunce pe unde apucau tot ce le prisosea, indiferent că era lângă bloc, în staţia de autobuz, în mijlocul trotuarului sau din maşina. Montarea proaspetelor pubele, cel puţin pe bulevardul Traian Vuia, nu a îmbunătăţit cu mult situaţia, dovadă fiind deşeurile care zburdă în voie peste tot, sau depuse "cu grijă" alături de coşurile goale, parcă pentru a nu le deranja. "Vedeţi gunoaiele astrea de pe aici? Le lasă boschetarii şi tinerii care îşi fac vreacul pe la consignaţie. Cutii, pungi, pahare, sticle. Măcar nu le adună într-un loc. Care rămân, bine, care nu, zboară peste tot, pe iarbă, pe mijlocul străzii", ne spune Ion Gherghişan, un gălăţean pe care l-am întâlnit în apropierea fostului restaurant "Prinţ şi Cerşetor".
Cu cât înaintăm în inima cartierului, situaţia este şi mai jalnică. Degeaba, în fiecare dimineaţă, cei de la Ecosal vin să facă curat şi să golescă ghenele, şi ele distruse de cei care scormonesc prin gunoaie după ceva bun de refolosit. De la intrările în bloc până la stradă, mizeria e la ea acasă. Şi ca tabloul să fie complet, când ajungi la ghenă poţi avea surpriza să constaţi că pe o parte arunci gunoiul, iar pe alta îţi cade, pentru că pubela e spartă şi ruptă de vandali. "Îi sugerăm domnului primar să dea dispoziţie să se înlocuiască publelele de plastic cu unele de fier. Alea ar rezista, dacă nu le fură. Noi nu suntem aşa civilizaţi ca să păstrăm o pubelă de plastic, uitaţi-vă cum le-au rupt. Nu rezistă la ce e pe aici", ne spune un alt gălăţean, pe care l-am întâlnit în zona căminelor de nefamilişti.
Gropile din alei, la concurenţă cu întunericul
Este o aventură să treci noaptea pe aleile din cartier, nu doar din cauza întunericului, pentru că stâlpii de iluminat, deşi au mai fost primeniţi cu becuri noi, sunt încă foarte puţini, ci şi a craterelor din asfalt. Rişti să îţi rupi, la propriu, picioarele între încercarea de a fi cu ochii în patru după eventualele pericole ce te pot paşte în beznă şi tentativa de a-ţi menţine echilibrul pe pavajul impropriu numit trotuar. Asta acolo unde, odată, probabil demult, a fost turnat asfalt, pentru că sunt locuri, ca de exemplu pe lângă căminele de nefamilişti, unde aleile de pământ încă rezistă.
Loc de relaxare? Parcarea!
Micro 39 B este, probabil, cel mai oropsit cartier la capitolul locuri de agrement. Dacă până la demolarea garajelor de pe Centură, mulţi dintre gălăţenii care locuiesc aici fie aveau vreun locşor de grădină şi grătar, fie se aciuau pe lângă vreun vecin cu garaj şi "curte" şi îşi mai petreceau timpul liber altundeva decâ în faţa televizorului, acum situaţia a devenit critică. Nici măcar bănci nu au blocurile din cartier, multe construite şi fără balcoane, darmite locuri în care oameni să mai poată sta un pic la aer, să mai socializeze sau să îşi supravegheze copiii ieşiţi la joacă. Soluţia? S-a găsit, dar e departe de a fi una normală şi civilizată. Parcările, care vara devin loc de şezătoare, în jurul unei mese amplasate acolo unde ar putea staţiona două-trei autoturisme, cu scaune de jur împrejur şi muzică de la casetofonul maşinii. Asta e distracţia din 39 B, cartier de la periferia oraşului, în urma căreia rămân, în parcarea devenită parc, covoare de coji de seminţe, pungi de chipsuri şi peturi goale.
Sufocaţi de maşini
Aşa sărac şi lipsit de pretenţii şi civilizaţie cum este, Micro 39 B nu suferă la capitolul parc auto. Dacă educaţia este pe minus, nu acelaşi lucru se poate spune despre parcări, arhipline. Trotuarele, spaţiile verzi sau prin dosul garajelor ori consignaţiilor sunt opţiuni pentru şoferii care nu găsesc unde să îşi lase maşina. "Apar mereu maşini noi. Sunt unii vecini care au câte două, trei şi le ţin pe toate aici. Eu dacă am una, unde o pun? Ca să nu mai spun de cei care vin să joace fotbal la şcoală şi umplu parcarea câteva ore bune, chiar atunci când vine lumea acasă. Poate era mai bine să se închirieze locurile şi să dea fiecărei familii câte un loc. De restul, să se descurce fiecare cum poate!", este de părere un gălăţean care locuieşte la blocul K8, în vecinătatea Şcolii Nr. 34.
Parcul groazei, pentru copiii cartierului
În puţine cuvinte, aşa ar putea fi descris unul dintre cele două parcuri existente în Micro 39 B, cartier cu mulţi copii, de toate vârstele, care au nevoie de locuri de agrement sigure şi decente. Unul dintre ele, vizavi de Kaufland, pe bulevardul Henri Coandă, a fost amenajat şi adus la standarde decente, dar din păcate este departe de inima cartierului şi prea mic pentru a face faţă numărului mare de copii. Celălalt, situat la extremitatea opusă, lângă şcoală, este un dezastru, la propriu şi la figurat. Împrejmuit cu un gard sinistru de plasă, locul de joacă este departe de ceea ce ar trebui să însemne. Ansamblele sunt degradate, rupte şi ruginite, spaţiile verzi nu mai sunt demult verzi, coşurile de gunoi au dispărut cu desăvârşire, lăsând goi stâpli metalici care le-au susţinut odată. De puţină vreme, locul a intrat în atenţia celor de la Ecosal, care vin zilnic şi strâng gunoaiele aruncate neglijent. Ar mai şi de spus că anul trecut, la fel ca mai toate parcurile din Galaţi, şi parcul dn Micro 39B a fost închis de ANPC "pentru neconformitate", dar la expirarea perioadei acordate de autorităţi, neregulile nu par să fi fost remediate.
Pică garajele clandestine
Mai multe garaje iţite printre blocurile din Micro 39 B, construite de proprietari de apartamente din zonă, şi care au rezistat ani de zile fără ca nimeni să le fi băgat în seamă, au început să dispară, după raidul primarului prin cartier. Amplasate pe locuri care ar putea foarte bine să folosească la amenajarea unor parcări care să mai decongestioneze aglomeraţia din locurile deja existente, garajele, dar şi un magazin de cartier au primit undă verde pentru demolare. "Terenul ăsta viran de aici poate fi o parcare. Nu sunt de acord să dărâme garajele făcute în baterii, cu autorizaţie, că oamenii plătesc şi au muncit să le ridice, dar cei care le-au făcut fără acte să îşi asume. Aici, dacă s-ar asfalta, s-ar mai face nişte locuri de parcare şi lumea ar putea să îşi pună maşinile, fără să fie nevoită să parcheze pe trotuare sau în noroi", este de părere un pensionar care locuieşte la unul dintre blocurile vecine cu fostele garaje.
Ce facem cu copacii uscaţi?
Este întrebarea pe care şi-o pun, fără a găsi un răspuns, mulţi dintre oamenii care locuiesc în cartier. Asta pentru că, printre blocurile foarte apropiate unele de alele, au fost plantaţi sau au crescut copaci foarte înalţi, care, firesc, au început să se usuce. Crengile sunt veritabile pericole la un vânt mai puternic şi nu o dată s-a întâmplat ca ramuri groase să cadă pe alei şi în grădini, de la mare înălţime, şi din cauză că arborii nu au fost niciodată fasonaţi.
