Poate părea surprinzătoare afirmaţia despre cartierul unde se termină Galaţiul şi începe maidanul care desparte oraşul de controversatul Fileşti şi comuna Smârdan, dar în ianuarie 2019 multe dintre petele negre de pe obrazul zonei, una nu foarte dorită de gălăţeni, par să se fi estompat şi pe alocuri chiar să fi dispărut cu totul, prin comparaţie cu vecinele Micro 39 A şi B.
Sub stratul de zăpadă prezent şi pe trotuare şi pe străduţele dintre blocuri, ce-i drept neatins de lamele utilajelor firmei care se ocupă de deszăpezire, dar care pare să nu îi supere chiar atât de tare pe cei care locuiesc aici, peisajul din Micro 39 C, cartierul vecin cu talciocul, nu este chiar unul care să te pună pe fugă, mai ales dacă nu eşti familiarizat cu zona şi nu îi ştii metehnele mai vechi. Dimpotrivă. Cu excepţia garajelor grupate în baterii amplasate răzleţ, unde ţi-e lumea mai dragă, printre blocuri, şi înconjurate de maşini, unele parcate cum le-a venit mai bine şoferilor, problemele edilitare nu sar în ochi, iar spiritul gospodăresc al celor care locuiesc aici a început să îşi facă simţită prezenţa, dacă e să judeci felul în care arată majoritatea blocurilor. Categoric, mult mai bine ca în zonele centrale şi fără „balcoanele- coteţe” atârnate de ziduri, caracteristice prin Micro 39 A, B sau Micro 40, blocurile de aici sunt izolate aproape integral, uniform şi estetic. Prea puţine sârme de rufe atârnate pe la ferestre şi un pic mai multă grijă cu curăţenia prin jurul blocurilor. Iar câinii, care acum câţiva ani umblau în haite printre blocuri, păreau, cel puţin în ziua vizitei noastre în cartier, să fi dispărut. Doar două patrupede, sterilizate şi aparent îngrijite, se tolăneau la soare, în zona „Ionescu”, fără a da vreun semn că vor să hăituiască vreun trecător. E drept, pe ici pe acolo, mai ales prin preajma ghenelor de gunoi, mai poţi vedea câte un sac abandonat, plin cu resturi, vreun pet sau vreo pungă ori ambalaj aruncate neglijent. „Nu mai e ca pe vremuri, nu mai avem de ce ne plânge aşa tare. Maşinile de gunoi vin, îşi fac treaba, doar pe aici mai aruncă unii câte ceva, dar asta ţine şi de oameni. E bine că s-a rezolvat cu iluminatul, până acum vreo doi-trei ani, de la „Ionescu” până în inima cartierului nu era un bec. Acum s-a rezolvat. Cu străzile şi trotuarele, să vedem cum or ieşi la primăvara”, ne-a pus un gălăţean pe care l-am întâlnit pe stradă, în cartier. Că lucrurile au început să se mai mişte în sensul bun ne-au confirmat şi alţi locuitori ai zonei, care au avut puţine de obiectat în privinţa implicării în viaţa şi condiţiile de trai din cartier. „Nu prea am ce să reproşez, oamenii s-au cuminţit, nu mai sunt aşa multe probleme. Curat se face, lumină este, vecinii sunt civilizaţi. Ar fi bine dacă ar mai veni să tundă copacii, să îi inventarieze pe cei uscaţi, uitaţi e unul aici mare şi bătrân care va cădea la prima furtună. E păcat”, ne-a spus un proprietar de la blocul C9.
Să nu dărâme garajele!
Doleanţa care i-a împărţit în două tabere pe majoritatea gălăţenilor care locuiesc la bloc, fie că au garaje sau nu, este întâlnită şi în Micro 39 C, un cartier unde, din fericire, blocurile nu sunt foarte înghesuite, iar parcări sunt destule. Maşini însă, sunt şi mai multe, dovadă că multe sunt staţionate pe ceea ce putem presupune, în prezenţa zăpezii, că e teren viran. În timp ce unii şi-ar dori să vadă la pământ garajele deloc puţine aici, alţii nu cred în soluţia demolării. „Lângă blocul meu sunt patru garaje, unul este al meu. Am în el o remorcă şi o maşină. Plătesc 700 de lei la Primărie. Dacă nu l-aş avea, aş ocupa două locuri de parcare şi nu ştiu cine ar fi mulţumit atunci. Mai bine ar folosi banii pe care îi încasează de la noi ca să refacă trotuarele, care sunt praf, şi să întreţină mai atent reţeaua electrică. S-a mai reparat, dar tot e un bec aici, lângă parc, care nu luminează. Din cauza întunericului, mie mi-a fost spartă maşina”, ne-a spus un alt locatar.
Senzaţie de izolare
Micro 39 C este, probabil, cel mai îndepărtat cartier al Galaţiului. Plastic spus, mănânci o pâine şi jumătate până ajungi acolo, în zona unde se termină oraşul şi unde vecinătatea cea mai prezentă este Şoseaua de Centură. Învecinat cu două centre comerciale şi amplasat la o distanţă nu foarte mare de piaţa din Micro 39 A, cartierul pare însă fără o identitate proprie. În inima lui nu se află nimic, ceea ce a fost odată centrul aşezării, un ansamblu de spaţii unde funcţionau alimentara, restaurantul, ateliere cu diverse destinaţii, fiind acum o zonă paralizată. Câteva spaţii din ansamblul situat la parterul mai multor scări de bloc mai sunt folosite de mici firme şi, surprinzător, de o capelă creştin ortodoxă, singura din oraş care funcţionează în aceste condiţii. Capela Creştin Ortodoxă „Daniil Sihastru şi Sf. Ioan Iacob” este ca o bisericuţă în miniatură, cu clopot în faţă, prin care sunt chemaţi credincioşii la slujbă, cu loc special pentru lumânări şi cu o troiţă. Este singurul lăcaş de cult din cartier, care ar urma probabil şi ar fi de dorit, să de transforme totuşi într-o bisericuţă în adevăratul sens al cuvântului, o contrapartidă a sălilor de jocuri răzleţite pe la marginea aşezării.
Necesitate. Loc de joacă decent pentru copii
Suferinţa cartierelor de la periferie legată de spaţiile de joacă pentru cei mici se regăseşte şi în Micro 39 C, unde un singur părculeţ deserveşte populaţia foarte tânără a aşezării. Şi aici ar fi loc de multe îmbunătăţiri, dacă autorităţile şi-ar da interesul să exploateze la maximum spaţiul destul de generos unde funcţionează parcul.
"E destul că e singurul ca să mai fie şi cu probleme, dar din păcate, aşa este. Echipamentele sunt ruginite, băncile de lemn sunt vechi, unele leagăne au lanţurile rupte şi înnodate, sunt periculoase. Ar trebui să se facă şi la noi un parc frumos, că suntem foarte departe de centru şi aici e singurul loc apropiat unde ne putem duce copiii. Poate nu ar strica să găsească un loc şi pentru un teren mic de fotbal, unde să bată mingea, că ei se joacă pe stradă, printre maşini. E şi deranjant, dar şi riscant", ne-a spus Monica, mămica unei fetiţe de cinci ani. Într-adevăr, locul de joacă este unicul spaţiu unde copiii din 39 C îşi pot petrece timpul liber în mod curent. Cel mai apropiat loc amenajat la standarde ceva mai moderne este la "vecinii" din Micro 38, loc oricum suprasaturat de micuţii din acel cartier, dar şi de adolescenţii şi pensionarii care nici ei nu au prea multe variante să facă un pic de mişcare sau să îşi petreacă timpul liber.
Împuţinarea autobuzelor, resimţită acut
Singura legătură a oamenilor care locuiesc în Micro 39 C cu oraşul este, categoric, transportul în comun, evident cu excepţia celor care au maşini. Cine nu are autoturism la scară depinde de autobuz ca să ajungă în centru, la gară, pe faleză, la şcoală sau facultate, la vreo instituţie sau în altă zonă îndepărtată. Deplasarea pe jos nu este o opţiune nici măcar pentru cei în putere, cu atât mai puţin pentru vârstnici, bolnavi sau copii. În consecinţă, autobuzele care trec pe la marginea cartierului, de la capătul din Micro 13 ar trebui să facă mai suportabilă distanţa, numai că reducerea numărului de mijloace de transport se resimte acut, mai ales în această zonă. "Acum ştii când pleci de acasă, dar nu ştii când ajungi unde ai treabă şi nici când te întorci. Autobuzele sunt mai puţine, orarele s-au schimbat şi dacă de exemplu ai nevoie de unul care oricum circula mai rar, de exemplu 34, ca să mergi în port, poţi să aştepţi mult şi bine. Noi, de aici, nu avem altă soluţie ca să ajungem în oraş decât autobuzul, dar chiar şi-aşa ajungi să pierzi chiar şi o oră şi jumătate, două cu aşteptarea şi deplasarea", ne-a spus un domn zgribulit în staţia de la "Ionescu".
Gardurile sinistre ar putea fi înlocuite
Deşi poate părea o chestiune minoră în comparaţie cu problemele serioase care pot afecta existenţa sau aspectul unui cartier, gardurile care împrejmuiesc blocurile şi, nu în puţine cazuri, grădinile de la parter, sunt şi ele o problemă de estetică şi civilizaţie. În timp ce unele imobile se mândresc cu îngrădituri din materiale noi şi realizate cât de cât estetic, altele, deşi reabilitate, au de jur împrejur garduri jalnice de sârmă ruginită, care se împletesc cu boscheţi crescuţi anapoda şi cu gunoaie aruncate neglijent sau aduse de vânt.
Unde venim joi
„Viaţa liberă” continuă raidurile în cartierele Galaţiului pentru a afla direct de la cititori care sunt problemele cu care se confruntă. Astfel, joi, 24 ianuarie, între orele 9,00 şi 9,30, îi aşteptăm pe locuitorii din Mazepa 2, la chioşcul "Vieţii libere" din staţia de la Telefoane, ca să ne spună ce îi nemulţumeşte şi să le sugereze autorităţilor ce trebuie făcut în cartier şi în zona adiacentă. Cititorii ne pot transmite problemele lor şi pe e-mail, la adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
foto 1. Multe dintre blocurile din cartier arată foarte bine, ca urmare a reabilitării faţadelor; foto 2. Bateriile de garaje te întâmpină de la intrarea în cartier; foto 3. Fosta zonă comercială a cartierului este acum istorie; foto 4. Cu garaje şi maşini parcate la bordură, cartierul mai are totuşi loc să respire; foto 5. Aruncatul gunoiului pe lângă pubelă rămâne o meteahnă greu de stârpit; foto 6. Capela creştin-ortodoxă de la parterul blocului; foto 7-8. Loc de joacă decent pentru copii; foto 9. Împuţinarea autobuzelor, resimţită acut; foto 10. Gardurile sinistre ar putea fi înlocuite:
