Suprafaţa spaţiilor verzi pe cap de locuitor, pentru anul 2018, conform Registrului Local al Spaţiilor Verzi, realizat de Primăria Municipiului Galaţi, a fost de 923,0926 ha, raportată la populaţia municipiului Galaţi de 304,050 locuitori. Astfel, fiecărui locuitor îi revin 30,36 metri pătraţi, depăşind normele europene de 26 metri pătraţi de spaţii verzi pe cap de locuitor.
Contrar convingerilor gălăţenilor cu privire la dezechilibrul creat între dezvoltarea urbanistică din ultima perioadă şi importanţa infrastructurii verzi, oraşul nostru deţine suficiente spaţii verzi. În concluzie, nu prezenţa lor reprezintă problema cu care ne confruntăm, ci modul în care sunt valorificate. Aspectul lor și cât sunt ele de funcționale, de utilizabile, reprezintă chestiuni neglijate vreme îndelungată autorităţile locale.
Simpla lor prezenţă nu este suficientă, în condiţiile în care nu ne aduc beneficiile sociale şi economice necesare. Există, din păcate, în oraşul nostru, parcuri, de dimensiuni considerabile, complet neglijate, a căror atractivitate este atât de scăzută, încât au devenit complet disfuncţionale. Imaginea grădinilor situate în interioarele cartierelor nu face notă discordantă, fiind la fel de dezagreabilă, un amalgam de iarbă, plante şi copaci netoaletaţi de jumătate de veac, a căror înălţime intră în competiţie directă cu cea a blocurilor comuniste. Rigurozitatea vechiului sistem ne îndemna, totuşi, la un spirit civic, dovedit la săpăligă, în fiecare primăvară a copilăriei mele. Au apus vremurile când locatarii, cu mic, cu mare, îşi îngrijeau grădinile şi reuşeau să le menţină în armonie pe toate perioada anotimpului cald. Astăzi, am învăţat doar să ne plângem, debarasându-ne de orice iniţiativă şi jucând după regulile unei legi pe care ne-am însuşit-o extrem de bine, aceea de a primi, fără a oferi nimic la schimb. Am devenit toţi observatori, judecători, îndesându-ne bine mâinile în buzunar şi aşteptând ca lucrurile să se întâmple.
Partea plăcută a parcurilor gălăţene
Într-o zi caniculară, avizi de verdeaţă şi umbră, am ales să lăsăm betoanele deoparte şi să facem un periplu prin cele mai mari parcuri gălăţene. Contrastele ne-au debusolat, privind cu jind la colţurile verzi, care ne îmbiau la relaxare, prezente într-o grădină publică civilizată, şi cu revoltă la jungla citadină din Parcul CFR, unde eram singura prezenţă umană. Camera fotoreporterului nostru a surprins imaginile dezolante ale nepăsării celor care ar trebui să-şi dea mâna pentru binele unei comunităţi din care fac parte împreună, laolaltă cu cele care au dus la crearea unor stări de bine, în concordanţă cu armonia dintre combinaţia coloristică dată de plantele toaletate corespunzător şi sunetele tămăduitoare ale naturii.
Aleg să pun binele în faţă şi să prezint imaginea armonioasă a Grădinii Publice, de care ne bucurăm mai toţi atunci când nevoia de verde ne îndeamnă să ieşim în natură. Aleile îngrijite şi primitoare, străjuite de muşcate curgătoare, găzduiesc până târziu, atât copii, cât şi adulţi, beneficiind şi de o infrastructură de iluminat corespunzătoare. În mijlocul său se află o fântână arteziană, o adevărată operă de artă şi un element extrem de atractiv. Parcul Rizer se apropia şi el de un prag al decenţei, la momentul vizitei noastre, iarba prezentă acolo necesitând o tundere imediată, judecând după dimensiunea gazonului, însă, ochiul nostru, neexperimentat, poate, nu a depistat alte probleme majore. Probabil că cel mai atractiv parc pentru copii rămâne Parcul Viva. Acesta are toate datele unui parc european, covor din cauciuc elastic antitraumă, echipamente de agrement moderne şi funcţionale, terenuri de sport, skatepark şi un iaz cu peşti. Podul de lemn, încă neaccesibil la momentul documentării noastre, a intrat în reparaţii acum două zile şi urma să fie finalizat miercuri, potrivit declaraţiilor noului director al societăţii Gospodărire Urbană.
Degradare prin neglijenţă şi necesitatea resuscitării verdelui
La celălalt pol, contrastând puternic cu grija care li se acordă suratelor lor, există alte trei parcuri, a căror situaţie se degradează treptat. Parcul de la Turnul TV (pentru care studenţii de la Arhitectură au vernisat recent nişte planuri, sperăm aplicabile), luat cu asalt în anii din urmă de către gălăţenii dornici de o baie de soare, în lipsa unei plaje publice, are buruieni adânc înrădăcinate, conferindu-i aspectul unui mărăcine al parcurilor gălăţene, alături de Parcul CFR. Două parcuri nedorite de nimeni şi intens ocolite. Sistem de iluminat nefuncţional, vegetaţie crescută printre rosturile pavajelor, copaci care îşi dau mâna peste aleile neîngrijite, o toaletă ecologică Toi Toi, mirositoare, şi o fântână arteziană degradată care a secat încă de la Armindeni, alcătuiesc tabloul Parcului CFR, pe care nu-l mai vizitează nimeni. Situaţia Parcului Cloşca‚ cu pavaje sparte, o poartă decorativă şubredă şi neprimitoare, cu vietăţi care mişună printre buruienile perene şi nestârpite de nimeni, deşi la fel de degrada ca şi celelate două cu care face echipă, din punctul de vedere al abandonului realizat de autorităţi, mai avea încă vizitatori la ora la care am fost noi, semn că, în ciuda condiţiilor necivilizate pe care le oferă, oamenii încă îşi mai doresc să se bucure de relaxare la umbra copacilor de aici. Despre Parcul Eminescu, încă în lucru, nu vorbim deocamdată, aşteptăm să vedem ce a supravieţuit şantierului, înainte de a ne pronunţa. Oricum, lipsa acestui mic parc, intens populat în zilele de vară, se simte clar.
