Seria a doua din ”Cernobîl” s-ar putea filma la Galaţi. Decor post-apocaliptic în I.C.Frimu. REPORTAJ
Foto: Bogdan Codrescu

Seria a doua din ”Cernobîl” s-ar putea filma la Galaţi. Decor post-apocaliptic în I.C.Frimu. REPORTAJ
Evaluaţi acest articol
(28 voturi)

Se spune că viaţa la oraş seamănă uneori cu... o junglă. Dar nu credeam că, fix în mijlocul Galaţiului, în cartierul I.C.Frimu, vom da peste o junglă urbană autentică, cu „floră” şi „faună” desprinse parcă dintr-un decor de film post-apocaliptic. Un întreg amalgam de mizerie, putreziciune şi sălbăticie se dezvoltă sub privirile autorităţilor publice, spre disperarea locatarilor din blocurile aflate la doi paşi de această bizară „zonă crepusculară”.

La întâlnirea noastră cu cititorii de săptămâna trecută, din cartierul I.C.Frimu, când a venit vorba de curăţenie, cam toată lumea cu care am vorbit ne-a spus că musai trebuie să vedem „grozăvia” din spatele cimitirului „Eternitatea”, până la str. Alunişului şi str. Nufărului. „Şerpăraie, dom’le, şerpăraie! Resturi de construcţii, bălării, zici că eşti la Cernobîl!”, ne spune cineva. Şi e drept că bălării am tot văzut în ultimul timp prin multe zone ale Galaţiului, dar unele atât de fioroase ca în I.C.Frimu mai rar se întâlnesc.

„Aveţi grijă, că sunt balauri pe aici. Sau, dacă nu, vedeţi să nu luaţi vreo căpuşă….”, ne avertizează mai în glumă, mai în serios, nea Ion Stanciu, ivit dintr-un garaj amplasat chiar lângă terenul înghiţit de vegetaţia sălbatică. „De ani de zile, uite aşa stau lucrurile aici. Şi parcă nimeni nu mai ştie ce şi cum au rămas lucrurile cu terenul acesta, cine ar trebui să se îngrijească de el”, ni se mai spune.

Locul cu pricina, mare cam cât un stadion de fotbal, e mărginit într-o parte de un container de gunoi, iar în alta de rămăşiţele ruginite ale unui gard din tablă. O fi fost cândva acolo şi o portă, dar n-a rezistat timpului şi vegetaţiei care s-a revărsat peste ceea ce ar fi trebuit să fie limita de proprietate.

„Se zice că terenul acesta a fost al unui arab, care l-a concesionat, iar după aia nu se mai ştie pe la cine a ajuns, cică se dorea să se facă un bloc, dar nu s-a mai făcut nimic, a rămas paragină, numai mizerie”, ne spune şi dl Jan Hristache.

Indiferent care a fost istoria locului, locatarii din zonă nu par a mai trage speranţă ca autorităţile să pună stavilă focarului de infecţie ce se extinde la o aruncătură de băţ de blocuri.

„De când sunt bălăriile? Cred că acum vreo doi ani s-a făcut o igienizare, dar asta după multe insistenţe de la o asociaţie de proprietari. Într-adevăr, atunci s-a făcut curăţenie perfectă. Dar anul trecut nu s-a mai făcut, nici anul acesta. Dar ce să zicem de curăţenie aici, când nici în oraş nu se prea face şi sunt bălării peste tot?”, ne mai spun cei doi locatari.

Dincolo de gardul ruginit e bine să te aventurezi doar dacă simţi nevoia de senzaţii tari. Vreo câteva potăi jigărite şi o mâţă ce pare pe jumătate sălbăticită par surprinse că pe acolo mai calcă picior de om şi nu ştiu dacă s-o ia la fugă sau să-şi „apere teritoriul”. Sunt şi semne de „civilizaţie”. Sub picioare scrâşnesc resturi de cioburi de la sticlele de băutură, prin boscheţi sunt împrăştiate peturi, pungi de plastic, resturi de îmbrăcăminte mucegăite. „A, păi aici mai sunt şi „dormitoare”. Se adună boschetari, îşi fac aici culcuş, că nu-i întreabă nimeni nimic…”, ni se spune.

Pe unele porţiuni din acest Cernobîl în miniatură se mai întrezăresc petice de asfalt, încă neînghiţite cu totul de ierburi. Printre porţiunile astea a apărut un fel de cărare, iar unii dintre cei mai curajoşi se mai încumetă s-o taie pe de-a dreptul, prin „Cernobîl”, apoi prin Cimitirul „Eternitatea”, pentru a ajunge direct în bulevardul Coşbuc. „Dacă te grăbeşti, poţi să faci aşa. Dar mai sănătos e să ocoleşti…”, concluzionează interlocutorii noştri. Se gândesc că, poate, autorităţile îşi vor mai găsi şi ele „cărarea” spre hăţişurile din I.C.Frimu. Dar nu-şi pun mari speranţe, pentru că hăţişurile administraţiei publice sunt adesea mai încurcate decât labirintul de bălării din spatele cimitirului.

Dragoste de gunoi şi inimă albastră

În capătul „Cernobîl”-ului din I.C. Frimu, acolo unde a fost amplasat şi un punct de colectare a gunoiului, pe unul dintre pereţi containerului a apărut inscripţia „Robert + Andreea – Love – Puiul meu” şi o inimioară (albastră) străpunsă de o săgeată. De unde se vede că, fie şi în condiţiile în care realitatea înconjurătoare este mizeră, dragostea nu numai că te orbeşte, dar îţi afectează şi simţurile olfactive.

Citit 10844 ori Ultima modificare Miercuri, 24 Iulie 2019 00:19

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.