Era studentă în Galaţi când, într-o iarnă, a văzut nişte copii îngheţând pe stradă, drogându-se cu aurolac. Chiar dacă locuia cu chirie într-o cămăruţă, împreună cu o prietenă, i-a luat acolo, oferindu-le un loc în care să mănânce, să se spele şi să doarmă în siguranţă. La o zi de naştere, le-a spus invitaţilor că visul ei este să poată ajuta mai mulţi copii aflaţi în nevoie, precum aceia din stradă. Ce-a urmat? Închiderea secţiei SIDA a Spitalului 3 în care erau atunci abandonaţi aproape 30 de copii cu această boală, găsirea de familii pentru mulţi copii părăsiţi în orfelinate, spitale, pe străzi, pionieratul unor servicii sociale pentru copii şi tineri cu handicap sau aflaţi în situaţie de risc. Membru fondator al „Inimă de Copil”, Dana K. trăieşte în India, unde s-a dedicat copiilor şi adulţilor cu HIV/SIDA care trăiesc în mizerie.
În India nu există alocaţii sau ajutoare sociale, pensii primesc doar cei care lucrează la stat sau îşi plătesc unele private, peste 40 la sută din populaţia oraşelor trăieşte în mahalale mizere, cu mai multe suflete sau familii într-o cămăruţă. În spitalele de stat există un doctor la 300 - 500 de persoane, iar lepra, tifosul, malaria, sărăcia cruntă constituie realităţile zilnice în care Dana a ales să trăiască pentru a-i ajuta pe cei mai vulnerabili: copiii şi adulţi cu HIV/SIDA, care trăiesc în mizerie. Merită să-i aflaţi povestea şi mai ales cum puteţi, la rândul dumneavoastră, să ajutaţi.
„Mi-a plăcut întotdeauna să ajut”
Aşa ne-a mărturisit Dana când am întrebat-o de ce şi-a ales o misiune minunată, dar atât de dificilă: de a trăi pentru a dărui sprijin şi bunătate copiilor vulnerabili.
„Mi-a plăcut întotdeauna să ajut. Nu ştiu de ce, dintr-un amestec de sensibilitate la durerile şi tragediile umane, dar şi exersându-mi valorile creştine. Îmi amintesc că eram la facultate în Galaţi şi am văzut într-o iarnă nişte copii îngheţând pe stradă, drogându-se cu aurolac. Stăteam atunci cu chirie cu o prietenă, într-o garsonieră. Am început să-i luăm pe câţiva dintre ei în cămăruţa noastră, să-i spălăm, să-i hrănim, să le oferim un loc în care să îşi petreacă noaptea în siguranţă. Unii nu aveau decât 7-8 ani. Îi îngrămădeam pe un fotoliu, puneam un scaun să-l prelungim, nişte pături, nu aveam altceva. Îi găseam dimineaţa pe jos sau căzuţi în cutia de carton de lângă fotoliu. Împărţeam cu ei ceea ce aveam. Aşa am început”, îşi aminteşte Dana.
Mai apoi, la o zi de naştere, le-a spus invitaţilor că visul ei e să poată ajuta mai mulţi copii în nevoie, ca aceia din stradă. „Câţiva s-au alăturat să înfiinţăm un ONG. Aveam mult avânt, un avocat ne-a ajutat să facem actele, dar am descoperit că trebuia să plătim nişte taxe şi să depunem un fond iniţial în bancă. Cum nu aveam atunci, ne-am împrumutat de la cineva şi aşa am început activitatea noastră non-profit, în sprijinul copiilor şi familiilor în dificultate. Timp de mulţi ani eu şi prietenii mei am lucrat voluntar, abia apoi am crescut şi ne-am permis şi câteva salarii”, ne-a mărturisit Dana.
Amintiri din „Inimă de Copil”
Am fost curioşi care sunt cele mai frumoase amintiri din perioada în care Dana punea bazele Fundaţiei „Inimă de Copil” din Galaţi: „Sunt multe reuşite şi momente de care îmi amintesc cu plăcere în cei zece ani cât am lucrat în acest domeniu în România: închiderea secţiei SIDA a Spitalului 3 în care erau atunci abandonaţi aproape 30 de copii cu această boală, găsirea de familii pentru mulţi copii părăsiţi în orfelinate, spitale, pe străzi, pionieratul unor servicii sociale pentru copii şi tineri cu handicap, copii în situaţie de risc, adolescenţi şi tineri din instituţii etc.
Fundaţia la fondarea căreia am contribuit, «Inimă de copil», există şi acum, după mai mult de 20 de ani şi am făcut un calcul că a ajutat mai mult de 15.000 de copii. Este o voce în judeţul nostru şi nu numai. Mulţi dintre beneficiarii noştri sunt acum mari, unii chiar căsătoriţi, la casele lor, au şi copii la rândul lor. Mă bucur mult să văd că am putut face o diferenţă în vieţile lor”.
De ce India
După cum ne-a mărturisit, Dana a ajuns pentru prima dată în India în anul 1998, pe termen scurt: „În timp ce serviciile sociale ale ţării noastre se ameliorau odată cu intrarea în Uniunea Europeană, aveau accesibile mai multe fonduri şi programe şi câştigaseră mai mult interes intern şi extern, am ajuns să cunosc o lume cu zeci de ani mai în urmă, în care sărăcia, lipsa locuinţelor, lepra, tifosul, malaria şi alte greutăţi erau realităţi zilnice.
Am revenit în India de mai multe ori, cu diverse organizaţii, încercând să ajut copii şi persoane vulnerabile. În multe cazuri, acolo este vorba de viaţă şi de moarte, de supravieţuire, mai puţin de crearea de condiţii sau aplicarea de politici sociale moderne.
Ca să vă faceţi o imagine, în India nu există alocaţii sau ajutoare sociale, pensii primesc doar cei care lucrează la stat sau îşi plătesc private, peste 40 la sută din populaţia oraşelor trăieşte în mahalale mizere cu mai multe suflete sau familii într-o cămăruţă, în spitalele de stat există un doctor la 300 - 500 de persoane şi multe altele”, explică Dana.
Peste 100 de persoane ajutate lunar
„De 6 - 7 ani m-am axat (împreună cu o mică echipă indiană) pe ajutorul copiilor şi adulţilor cu HIV/SIDA care trăiesc în mizerie. Mulţi sunt orfani şi văduve, ajutăm lunar peste 100 de persoane. Pentru că majoritatea acestor familii trăiesc cu venituri de sub 40-50 euro pe lună, încercăm să suplimentăm cu ce putem, mai ales cu alimente, produse de igienă, vitamine, la copii şi cu rechizite, îmbrăcăminte, taxe şcolare. Sunt mândră de românii mei, cam 40 de persoane care donează lunar câte 20-30 euro sponsorizând câte un copil din India. Este un program de Adopţie la distanţă, practic copilul rămâne unde e, dar contribui la sănătatea şi bunăstarea lui în acest mod. Sunt mai mulţi care ajută şi care susţin activitatea mea acolo, eu nu sunt plătită de străini. Soţul meu studiază în India, eu fac voluntariat în acest mod”, ne-a dezvăluit Dana.
Ce o mai leagă de Galaţi şi de România
„Revin deseori în România, o dată, de două ori pe an, când avem timp. Îmi place să mai ajut Inimă de copil când pot, la administrarea paginii web, materiale, ceva ce pot face şi de la distanţă. Aşa sunt eu, îmi place să fac o diferenţă, să transform, să contribui la schimbări pozitive acolo unde merg. Am călătorit în mai multe ţări cu diverse echipe de voluntari să ajutăm, pe cinci continente ale lumii, este un stil de viaţă pentru mine. Nu am fost niciodată atrasă de viaţa în Vest sau în alte ţări mai bănoase ale lumii. Am mai întâlnit şi alţi români minunaţi care fac asta, nu sunt singura”, spune Dana.
„E greu, câteodată, să trăieşti în ţări subdezvoltate, să faci sacrificii, să supravieţuieşti la 40-50 de grade, prin ploi musonice cu apa dincolo de genunchi, cu mâncare ce nu are nimic de a face cu ce erai învăţat, să vorbeşti limba ta doar când suni acasă.... dar e frumos. Ai şi multe satisfacţii, simţi că laşi ceva în urmă, că nu îţi duci zilele egoist... cel puţin asta simt eu”, a conchis Dana.
Dacă vreţi să sprijiniţi proiectele de aici sau să sponsorizaţi un copil cu SIDA sărac, o puteţi contacta pe email la Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..
Preaplin de bunătate
"Există în Lumea «Inimă de Copil» oameni absolut speciali! Dana este unul dintre oamenii pe care noi îi preţuim şi un exemplu de urmat în viaţă.
Membru fondator «Inimă de Copil», Dana locuieşte şi se dăruieşte copiilor vulnerabili din India. Iubeşte copiii cu inimă de mamă şi oriunde ai zări-o e înconjurată de inimi mici, fragile, pe care ea le face mari cu dăruire fără seamăn, cu iubire nemăsurată şi cu o generozitate de neînchipuit. Dana are un preaplin de bunătate şi, fără să stea pe gânduri, dăruieşte semenilor ei.
Draga noastră, îţi mulţumim pentru că ne eşti, pentru că ne sari în ajutori indiferent de oră, pentru că eşti aşa cum eşti: mi-nu-na-tă!". Acesta este cel mai frumos şi cel mai limpede portret care i s-ar putea face Danei. Şi cine i l-ar fi putut desena decât cei care, la fel ca ea, au ales să trăiască pentru a dărui susţinere, sprijin şi speranţă celor mai vulnerabili: colegii de la "Inimă de Copil".
