Deşi la noi idei precum "eticheta verde" sau produse realizate prin mijloace cât mai puţin poluante par SF-uri pe care foarte puţini le bagă în seamă, mai ales că acest lucru implică un preţ mai mare la cumpărare, în Occident mentalitatea a început să se schimbe simţitor în această direcţie. Gălăţeanca Ioana Ruxandra Cotos şi-a făcut din acest crez o vocaţie şi urmează un master în Olanda în această specializare.
Despre Ioana am mai scris în urmă cu ceva ani, pe vremea când aducea Galaţiului premii la olimpiadele naţionale de Limba şi literatura română şi Geografie. După absolvirea CNVA, a făcut facultatea în Olanda, la Breda, specializarea Ştiinţa Mediului.
"Taxele în Olanda nu sunt aşa mari, e vorba de 2.000 de euro pe an, dar există posibilitatea să obţii un împrumut de la stat, pe care trebuie să-l restitui în doi ani de la terminarea facultăţii. De asemenea, tot din banii tăi trebuie să achiţi cazarea şi masa. Iar în Olanda nu există cămine studenţeşti, trebuie să stai cu chirie. M-am descurcat cu sprijinul părinţilor, dar şi muncind. Studenţii care lucrează 56 de ore pe lună, primesc lunar un împrumut de 1.000 de euro, pentru care au condiţii foarte avantajoase de restituire", povesteşte Ioana.
I-a plăcut foarte mult să studieze în această ţară, deoarece se pune foarte mult accent pe aplicarea cunoştinţelor în practică, din acest motiv programul de studii al facultăţii pe care a urmat-o avea în planul de învăţământ incluse două internshipuri, adică două perioade în care li se asigura studenţilor posibilitatea să fie angajaţi într-o companie pentru a învăţa meserie.
"Când ieşi de pe băncile facultăţii în Olanda, chiar ştii ce trebuie să faci în domeniul în care te-ai pregătit, pentru că se învaţă foarte multe lucruri practice încă din timpul studenţiei. În plus, olandezii chiar au un cult al muncii. Aici tinerii muncesc de la 15-16 ani. Eu eram printre puţinii care în anul I nu aveam experienţă de muncă. Adolescenţii îşi câştigă independenţa destul de devreme, luându-şi un job care le permite, de cele mai multe ori, să nu mai locuiască cu părinţii", mai povesteşte Ioana.
Piele din frunze de ananas
Probabil dorinţa de a câştiga mai multă experienţă în muncă, dar şi o oportunitate ivită de a cunoaşte mai bine o altă ţară, a făcut-o ca după absolvirea licenţei să nu-şi continuie studiile, ci să se angajeze. Timp de un an, a lucrat la Londra, în industria modei, la o companie cu un brand foarte cunoscut pe piaţă, unde a manageriat eticheta verde. Mai exact, ea era cea care întocmea rapoarte prin care convingea compania să investească în producerea şi folosirea bumbacului organic sau în folosirea materialelor din poliester reciclat.
"La licenţă am lucrat cu alte două mari branduri, pentru care am întocmit un raport prin care încurajam realizarea unor produse din piele produsă din frunze de ananas. Concluzia a fost că amprenta de carbon era mult mai mică decât cea de la producerea pielii ecologice, la fel şi consumul de apă. În plus, materialul realizat din frunze de ananas nu este absolut deloc toxic. Pe baza raportului realizat de mine, cele două companii au considerat că merită să investească mai mult în producerea acestui material, lucru care m-a bucurat nespus de mult. Am înţeles atunci că acesta este domeniul în care mi-ar plăcea să lucrez, să fac parte dintre cei care luptă şi chiar reuşesc să schimbe în bine mentalitatea privind protejarea mediului, dar şi a oamenilor", explică tânăra, care a fost considerată încă de pe băncile facultăţii ca fiind "ambasadoare a modei sustenabile".
Grija pentru mediu
După un an în care a lucrat la Londra, a decis că vrea să se întoarcă în Olanda, ţară unde i-ar plăcea să trăiască şi să muncească: "Există aici o grijă în cele mai mici amănunte pentru cum arată mediul înconjurător. Oamenii sunt deschişi, nu m-au considerat niciodată o străină, chiar dacă încă nu le vorbesc limba, 99 la sută dintre ei se descurcă să comunice în engleză. Societatea este foarte organizată. Oamenii sunt foarte flexibili. Am avut colegi de facultate care după un an au renunţat la cursuri pentru că nu li se potrivea ce făceau. Mulţi fac acest lucru, îşi permit. De mici au fost învăţaţi să muncească şi să economisească bani nu pentru a trăi de pe o zi pe alta, ci pentru a fi liberi să ia decizii cât mai bune pentru a trăi cât mai bine".
Ioana a avut norocul să descopere destul de repede drumul care îi aduce satisfacţia muncii, prin urmare s-a înscris la master în Sustenabilitate, la Universitatea Maastricht. Chiar în momentul în care am discutat la telefon se pregătea pentru un interviu cu reprezentanţii concernului Unilever, cărora le prezenta un raport în legătură cu reducerea consumului de plastic.
În timp ce la noi reciclarea şi ecologia sunt doar la nivel declarativ, în Olanda chiar se fac eforturi pentru implementarea pe scară cât mai largă a acestor lucruri, spune Ioana. "Peste 70 la sută dintre olandezi preferă produsele cu etichetă verde chiar dacă trebuie să plătească în plus. Prin urmare, companiile chiar sunt obligate să ţină cont de acest lucru. Deci, totul porneşte şi de la mentalitatea cumpărătorilor. Rolul nostru, al celor care propovăduiesc această sustenabilitate e să le arătăm că îşi pot păstra profitul, producând lucruri prietenoase cu mediul, dar şi sănătoase pentru oameni. Prin urmare, avem trei ţinte: cum salvăm profitul, planeta şi oamenii. Ce ocupaţie poate fi mai frumoasă şi mai utilă?"
