Alungați de rachetele și bombele care le distrug țara, cetățenii ucraineni au fost nevoiți să fugă din calea războiului și să caute, fără voia lor, un nou loc pe care să-l numească acasă. Un cămin într-o țară nouă, cu oameni necunoscuți, cu obiceiuri şi tradiții diferite.
Dacă unii dintre ei au avut rude sau prieteni la care să apeleze, alții au fost nevoiți să ceară ajutorul statului, al ONG-urilor sau al oamenilor cu suflet mare, pentru a-şi găsi adăpost. Deși adulții conștientizează situația grea în care se află și la care sunt nevoiți să se adapteze, pentru cei mici, care poate nu înțeleg exact ce li se întâmplă și de ce trebuie să stea departe de casă, de familie, de prieteni sau de colegii de la școală, este mult mai greu, iar adaptarea poate fi dificilă.
De-a lungul perioadei de peste un an care a trecut de la începutul războiului, în Galaţi au fost iniţiate diferite programe pentru copiii ucraineni și pentru integrarea acestora în comunitate. Printre cei care vor să contribuie la integrarea copiilor ucraineni la noi în oraș sunt și o parte dintre profesorii Școlii Gimnaziale Nr. 16, din Galați, în frunte cu profesoara de limba română Anca Nicoleta Patriche, sprijinită de directoarea instituţiei, prof. Mariana Mogoș.
De la o idee a voluntarilor, la centru de activități educative
Ideea de a se implica le-a venit celor de aici cu un an în urmă, chiar la începerea războiului, când toată lumea era dezorientată de cele întâmplate și era nevoie de mobilizare în vamă, fiind o situație fără precedent. Aceștia au hotărât să ofere o mână de ajutor și să ducă alimente pentru refugiații care ajungeau în Galați.
În acea perioadă, profesorii au observat că majoritatea copiilor ucrainenilor stăteau doar în spaţiile de cazare unde fuseseră îndrumaţi, neavând unde să se ducă sau cu cine să se joace, situație care nu îi făcea decât să le fie şi mai mult dor de casă, de ceea ce lăsaseră în urmă. Atunci, cadrele didactice de la Școala Gimnazială Nr. 16 din Galați au creat un spațiu de relaxare pentru micii refugiaţi, chiar în incinta școlii, pentru ca aceştia să aibă un loc unde să socializeze, să lege prietenii și să învețe lucruri noi. La acel moment, majoritatea ucrainenilor ajunși aici nu aveau nici acces la internet, unii dintre ei nici cartele de telefon, motiv pentru care profesorii s-au gândit să folosească laptopurile conectate la internet pe care școala le avea la dispoziție pentru a crea întâlniri în care copiii să se poată uita la un film, să mănânce o gustare, să bea un ceai și să se împrietenească.
Deși inițial au văzut-o ca pe o activitate temporară, cei mici au început să vină în număr tot mai mare și au părut din ce în ce mai încântați de ceea ce li se oferea, motiv pentru care cadrele didactice au hotărât să transforme ceea ce până atunci era doar socializare în ceva util și educativ. Astfel, au stabilit împreună cu părinţii copiilor să îi învețe limba română, dar și limba engleză, lucru care a avut un impact benefic asupra copiilor refugiaţi, aceştia chemându-şi aici, pentru a lua parte la activităţi, și alți prieteni sau vecini pe care i-au cunoscut în centrele unde locuiau. Astfel, Școala Nr. 16 a fost desemnată oficial, prin decizie a Inspectoratului Școlar Judeţean Galați, Centru de Activități Educative, activitățile devenind și mai populare. Aşa cum am aflat de la prof. Anca Nicoleta Patriche, pe parcursul acestui an copiii au participat, pe lângă orele de limba română, limba engleză și uneori limba franceză, și la activități sportive sau de lucru manual. Totodată, primăvara trecută, aceștia au accesat fondurile oferite de Fundația Comunitară Galaţi, finanţând astfel proiectul ”Deschidem porțile, suntem solidari”, prin care au reușit să achiziționeze consumabile, jocuri, puzzle-uri, mingi etc., pentru activitățile desfășurate. Ulterior, au fost contactați de Asociația ”Lumea lor, lumea tuturor”, care le-a oferit transport copiilor care nu aveau cu ce să ajungă la activități. Următorul proiect, ”Învață să nu renunți”, a fost desfășurat în toamna anului trecut, incluzând strict activități sportive, acestea fiind preferatele copiilor ucraineni cu vârste cuprinse între cinci și nouă ani. În cadrul acestui proiect, cei mici au jucat fotbal și baschet, realizând inclusiv mici campionate menite să descopere și să susțină pasiunea pentru sport.
Copiii bătuți și înjurați doar pentru că sunt din Ucraina
După ce am aflat aceste informații despre activitățile oferite de Școala Gimnazială Nr. 16, am discutat și cu beneficiarii programului, cu sprijinul unui cadru didactic al școlii, care ne-a ajutat cu traducerea, pentru a afla cum este viaţa lor la Galaţi și cum au reușit să se integreze. Astfel, am aflat că, deşi copiii spun că se simt foarte bine la toate activitățile la care participă și că și-au făcut prieteni ucraineni aici, problemele apar când vine vorba de interacţiunea lor cu copiii români, pe care îi descriu ca fiind agresivi și răi.
D. are opt ani și a locuit în Odesa. A venit în Galați chiar din primele zile în care a început războiul și mărturisește că s-a acomodat și că cel mai mult îi plac aici orașul și natura. Întrebată despre lucrurile care nu îi plac în Galați, aceasta a mărturisit că cel mai tare o deranjează unii copii români care îi lovesc și le vorbesc urât, copii pe care i-a descris ca fiind prea agresivi. Fata ne-a mărturisit că, în urmă cu doar o zi (26 martie - n.a.), fratele ei, în vârstă de 14 ani, a fost bătut și lăsat inconștient de un grup de copii români, doar pentru că este ucrainean. La aflarea acestui eveniment neplăcut, am decis să discutăm și cu băiatul implicat, care era prezent la activitate, alături de sora lui mai mică. B. ne-a povestit cum s-a întâmplat. ”Eram în centru, pe strada Brăilei, când un grup de băieți m-au întrebat dacă sunt din Ucraina. Am răspuns că da, moment în care au început să mă lovească cu pumnii și picioarele, până am rămas inconștient, spunând că ucrainenii sunt răi și trebuie uciși. Nu am reținut cum arătau, din cauza șocului, și nu am spus nimănui, în afară de părinți, despre ce s-a întâmplat.” Adolescentul a menționat că nu a depus plângere la poliţie și că lasă în voia lui Dumnezeu să-i pedepsească sau nu pentru gestul făcut. Totodată, el ne-a povestit că, în vara anului trecut, un alt băiat din Ucraina, prieten cu el, a fost bătut de un grup de copii români, din același motiv. Băiatul îi consideră pe adulții români foarte politicoși și atenți, însă este dezamăgit de reacţiile copiilor acestora, care nu înțeleg situația în care se află refugiaţii.
Ulterior, am discutat, chiar în limba română, cu M. și D., în vârstă de 12, respectiv, 9 ani, doi copii care participă la activitățile școlii, de care se declară încântați, fiind locul în care au reușit să își facă prieteni, veniți tot din Ucraina. Copiii ne-au povestit că cel mai mult le-a plăcut excursia organizată de școală la Iași, pe 23 martie, fiind fascinați de castelul pe care l-au văzut (Palatul Culturii - n.a.). Aceștia ne-au mărturisit că le place totul în România însă, la fel ca în cazul lui B., nu au legat prietenii cu niciun copil român.
O altă beneficiară a programului este M., de 17 ani, care a venit la noi din Odesa, în urmă cu șase luni. Aceasta spune că a reușit să se acomodeze și chiar să-și facă prieteni, printre care și două fete române, pe care le-a cunoscut chiar în excursia organizată la Iași. Ea ne-a povestit că își petrece timpul liber cu fratele ei mai mic, ieșind împreună în parc, dar îi place și să se plimbe cu prietenii pe Faleză. Întrebată despre ceea ce nu îi place în Galați, aceasta a mărturisit că este supărată și speriată de unii vecini, de etnie romă, care, atunci când o văd trecând, o strigă în anumite feluri și o ating fără voia ei, lucru care o face să se simtă în pericol.
În urma discuțiilor cu beneficiarii programului, am observat că majoritatea au o reală frică atunci când discută despre copiii români, aceștia nedorind să îi ajute să se integreze, ba, mai mult, fiind violenți sau având un comportament abuziv. Deși se simt foarte bine la programele organizate de Şcoala Nr. 16, relaționarea cu copiii români este dificilă, fiind necesar un program de integrare și în acest sens. În altă ordine de idei, deşi supăraţi că sunt trataţi diferit de către copiii români pe baza naţionalităţii lor, unii copii ucraineni nu ezită să discrimineze pe baze etnice, de data aceasta împotriva membrilor etniei rome, pentru ambele comportamente discriminatorii fiind nevoie de consiliere şi eforturi mai mari de educare din partea părinţilor, a şcolii şi a comunităţii.
JRS Galați găsește soluții pentru a nu mai exista asemenea situații
În acest sens, JRS Galați (JRS se ocupă cu sprijinul și asistența refugiaților, dar și a persoanelor venite din țările care nu aparțin UE şi care au obținut o protecție a statului român. Misiunea JRS este însoțirea refugiaților și oferirea asistenței și a serviciilor pentru ajutarea acestora la integrare. JRS ajută atât refugiații, cât și copiii acestora pe parte de asistență socială și educație, prin activități educative și socio-culturale) vine cu suluții pentru o mai bună relaționare între copiii ucraineni și cei români. Integrarea copiilor ucraineni în astfel de situații poate fi dificilă, în primul rând, din cauza barierei lingvistice. La fel ca în cazul adulților, și copiii se lovesc de problema comunicării, pentru că prieteniile între copii se leagă mult mai ușor dacă sunt vorbitori ai aceleiași limbi. În acest sens, Jeni Cornevici, reprezentanta JRS Galați, ne-a mărturisit că JRS oferă cursuri gratuite de limba română, pentru o integrare cât mai eficientă a copiilor ucraineni și pentru a depăși această barieră care cu siguranță trebuie să dispară. Totodată, sunt organizate atât activități, cât și excursii, în acest sens, la care participă copii români, ucraineni și arabi, pentru a se crea prietenii durabile, indiferent de unde vin cei mici, și pentru a înțelege că prietenia este mai presus de naționalitate, culoare, limbă sau obiceiuri. Astfel, prin joacă și activități educative, copiii se atașează unii de ceilalți și reușesc să se integreze într-un nou colectiv.
*Acest material a fost realizat în cadrul proiectului "Educația media - instrument pentru creșterea abilităților de participare civică a adolescenților (faza 2) - Sprijinirea comunităților pentru a fi mai bine protejate de infodemie", implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția CJI și UNICEF.
