Recent, sub prestigioasa semnătură a autoarelor Violeta Ionescu (cunoscută și reputată jurnalistă, autoare a mai multor cărți despre istoria orașului Galați și nu numai) și Valentina Oneț (fostă bibliotecară la Cetatea cărții „V.A. Urechia”), a văzut lumina tiparului o nouă carte-document. Sugestiv intitulată „Istoria Galaților în date. Cronologii subiective, vol.II (1901-1948)”, cartea a apărut la Editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”.
De fapt, în mod firesc, volumul al doilea al istoriei Galaților în date continuă tematica primului volum, prezentarea cronologică a evenimentelor care au marcat istoria orașului nostru în perioada 1901-1948.
Și acest al doilea volum oferă cetățeanului gălățean o importantă sursă de informare, un izvor de informații pentru cercetători în domeniu, pentru profesori de istorie, pentru elevi și studenți.
În context, sugerăm autoarelor să-și continue demersul, așteptând volumele III (pentru perioada 1948-1989) și IV (pentru perioada de după 1989), pentru a oferi o imagine de ansamblu a evoluției orașului Galați de la primele mențiuni documentare până la zi. Numai așa, istoricii, cercetătorii, comentatorii vor putea face considerații, analize, comparații privind evoluția orașului Galați în diferite perioade istorice.
Revenind, cele 250 de pagini ale volumului II, rezultatul consultării a peste 100 de surse bibliografice selectate de autoare (izvoare, periodice, lucrări generale, lucrări speciale etc.), oferă cititorului/cercetătorului informații privitoare la evenimentele trăite de gălățeni în perioada respectivă, la personalitățile românești și străine care au vizitat aceste meleaguri, la viața socială, economică, culturală și spirituală a orașului, la calamitățile cu care s-a confruntat urbea noastră – epidemii, cutremure, inundații.
Clădiri emblematice
Astfel, în perioada respectivă se construiesc sau se inaugurează clădiri emblematice ale Galațiului: Spitalul Israelit pe strada Cojocarilor (1901), se pune piatra de temelie pentru Palatul Administrativ al orașului (1904) și pentru Palatul Poștelor, pe strada Lahovari (1906), se deschide Baia modernă de pe strada Cojocarilor (1908), are loc sfințirea Catedralei Episcopale de către episcopul Nifon Niculescu (1917), se inaugurează clădirea Casei Corpului Didactic din strada Gării, nr. 35 (1939) etc.
Înregistrăm, de asemenea, alte date semnificative pentru istoria orașului nostru: în aprilie 1907 ia ființă Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor; pe 16 octombrie 1911 are loc dezvelirea primei statui din țară a poetului Mihai Eminescu, în Parcul Central; la 24 iunie 1926 se deschide oficial prima linie aeriană București – Galați – Iași - Chișinău.
Cultură şi spiritualitate
Viața culturală, spirituală a Galațiului cunoaște repere semnificative: la 8 septembrie 1901 este sfințită catapeteasma Capelei Palatului Episcopal al Dunării de Jos, care a funcționat ca reședință a Episcopiei până în anul 1965; în iulie 1905 încep lucrările la Catedrala Episcopală din Galați; pe 17 iunie 1912 se dezvelește statuia lui Costache Negri în mijlocul Pieței Regale; Galațiul găzduiește, anual, manifestări culturale de amploare, cum ar fi „Săptămâna cărții”, „Luna Galaților”, sunt consemnate date privind apariția mai multor publicații locale etc.
Personalităţi care ne-au vizitat
Mai multe personalități românești și străine au vizitat Galațiul în această perioadă: în zilele de 27-28 aprilie 1906 vizitează Galațiul Prințul Ferdinand și Principesa Maria; George Enescu concertează de mai multe ori în orașul nostru: 26 februarie 1915, 14 decembrie 1915, 24 mai 1918 (pentru ajutorarea copiilor orfani de război), 5-6 noiembrie 1918 și încă de trei-patru ori, ultima dată fiind în anul 1937.
Învățământul înregistrează câteva date semnificative: la 1 septembrie 1901 Școala Normală de Învățători se mută în noul local din strada Brăilei, sub ministeriatul lui Spiru Haret, noul local fiind inaugurat în martie 1902; la 15 decembrie 1909, Mihail Kogălniceanu devine patronul spiritual al Liceului de Fete din oraș; la 24 aprilie 1924 se înființează Societatea „Căminul corpului didactic primar din Județul Covurlui”; în ianuarie 1934 se înființează, pe strada Mihai Bravu, Școala Profesională de Fete.
Evenimente devastatoare
În cei aproape 50 de ani care fac obiectul cărții, Galațiul a cunoscut o serie de evenimente naturale devastatoare: cutremure, inundații, incendii, viscole și geruri năprasnice, epidemii... Amintim aici cutremurul din 31 august 1903, când Biserica „Sf. Nicolae” a fost grav avariată, apoi cutremurele din 25 decembrie 1925, din 1 noiembrie 1929, din 8 iulie 1932 și, în sfârșit, cutremurul catastrofal din noaptea de 9-10 noiembrie 1940.
De asemenea, Galațiul, în mod special Valea orașului, s-a confruntat cu mari inundații, care au produs distrugeri imense și au afectat viața oamenilor, dintre care amintim pe cele din toamna anului 1906, cele din 16 martie 1931 și din martie 1932.
Mari distrugeri au provocat orașului incendiul de la Bazinul Nou, din 23 martie 1931, viscolele și gerul năprasnic care au paralizat activitățile economice și culturale, viața oamenilor, în general (în primele luni ale anului 1931, în ianuarie 1933, în martie 1934 și în decembrie 1934).
Populația Galațiului a avut de suferit din pricina multelor epidemii de scarlatină (decembrie 1907 și martie 1931), de holeră (1911), de angină difterică (în martie 1931), de malarie (1932).
Galațiul a trăit evenimente care au marcat istoria întregii țări, care se regăsesc particularizate și în paginile acestei cărți: răscoala țăranilor din 1907, Primul Război Mondial, criza economică și mișcările sociale din 1929-1933, Al Doilea Război Mondial etc.
Ce relata presa vremii
Încheiem considerațiile noastre cu menționarea câtorva opinii exprimate de personalități gălățene, de presa locală, cu referire la unele momente din istoria orașului: „Ravagiile inundațiilor în Galați”; „Uzina de Apă din Țiglina era amenințată”; „Apele au depășit digul Dunării de la Fabrica Foresta, amenințând serios proprietățile din partea locului”; „S-au luat măsuri pentru stăvilirea apei, de a nu intra în depozitele de cherestea” (Ziarul „Vocea Galaților”, 8 mai 1932); „Acolo există un focar de infecție care datează de ani de zile și care, din cauza indolenței autorităților și a lipsei de mijloace a locuitorilor, nu poate fi stârpit. Din cauza bălților cu apă verzuie, microbul malariei își are un adăpost sigur și lovește mai cu seamă în tineret. Lipsește asistența medicală. Cartierele Galații Noi și Bădălan au un singur medic, doctorul Goldberg.” („Vocea Galaților”, 23 iulie 1932); „În cartierele periferice viscolul a făcut ravagii. În valea orașului, situație îngrozitoare. În Bădălan zăpada a ajuns pe alocuri de 2-3 metri. Uraganul a distrus cabluri electrice, acoperișuri, copii înghețați pe străzi... Lupii au venit dinspre Filești și s-au îndreptat spre partea nordică a Cartierului Demobilizaților, care, după cum se știe, se află în plin câmp” („Acțiunea”, 5 martie 1934); „Portul Galați lâncezește într-o completă lipsă de activitate. Muncitorii stau cu săptămânile cu ochii ațintiți de-a lungul Dunării, în așteptarea unui vapor care să le dea posibilitatea de a munci și câștiga astfel existența zilnică...” (Emil Codreanu, deputat de Covurlui, fost primar al municipiului, 21 februarie, 1937).
Salutăm contribuția celor două autoare, Violeta Ionescu și Valentina Oneț, la cunoașterea trecutului istoric al orașului Galați, apreciem sprijinul oferit de Primăria Municipiului Galați și Consiliul Local, de Consiliul Județean Galați și Centrul Cultural „Dunărea de Jos” pentru apariția acestui al doilea volum din ”Istoria Galaților în date”.
* Violeta Ionescu, Valentina Oneț, ”Istoria Galaților în date. Cronologii subiective”, vol. II (1901-1948), Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galați, 2026
