Un petic de pământ aşezat pe Podişul de Jos al Moldovei păstrează în sine o parte din istoria judeţului Galaţi. Mulţi domnitori s-au plimbat pe aici, lăsând în urmă legende, care sunt amintite şi astăzi cu mândrie de către localnici. Asta se întâmplă la Cuca, o comună din judeţul Galaţi, situată la aproximativ 40 de kilometri de oraş. Aici, sunt nenumărate contraste, ba chiar două lumi paralele. Una dintre acestea te trimite în trecut, mai ales dacă îţi rătăceşti privirea în valea fântânilor cu ciutură şi cumpănă. Cealaltă „lume”, însă, îţi aminteşte că eşti într-o comună a anilor 2016, dintr-un stat european unde, doar într-o măsură destul de mică, au început modernizările.
Intrarea în Cuca nu îţi trezeşte o mare curiozitate. Vezi, pe deoparte, un sat care se bucură de prezenţa unor străzi asfaltate şi a unui edificiu în construcţie, iar pe de altă parte, drumuri de ţară sau pietruite, în faţa cărora s-a spus de nenumărate ori: „Aşteptăm fonduri”.
Satul fără centru
Un centru civic al comunei a fost greu să identificăm. Însuşi primarul Vlad Mihăiţă recunoaşte că acesta ar trebui amenajat, în cel mai scurt timp.
„Vrem să amenajăm centrul localităţii, pentru că la noi nu-ţi dai seama unde este acesta. Mi-aş dori să discut cu domnul prof. univ. Aurel Vlad, decan la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, şi, dacă va fi de acord, ne-ar face o deosebită plăcere să realizeze o lucrare pentru centrul comunei noastre”, a declarat primarul. Edilul a precizat că Aurel Vlad, personalitate de prim rang a artei româneşti contemporane, a copilărit o perioadă la Cuca.
Pentru a da cât de cât culoare satului Cuca, autorităţile locale au mobilizat beneficiarii venitului minim garantat, care au amenajat un parc la câţiva metri de sediul Primăriei. „Am făcut un parc aproape din nimic cu cei de la legea 416 şi s-a mai înfrumuseţat zona”, a precizat edilul. Totodată, primarul a completat că face o echipă bună cu cei care beneficiază de această lege: „Ei fac şi curăţenie, nu spun niciodată nu”.
Multe proiecte zac pe hârtie pentru că nu au finanţare
În agenda primarului sunt proiecte destul de ambiţioase, care, odată implementate, ar transforma Cuca într-o comună destul de atractivă. Totuşi, la multe dintre acestea munca nu a fost începută, motivul fiind „lipsa banilor”. Spre exemplu, în luna februarie a anului trecut, în cadrul unui interviu pentru „Viaţa liberă”, edilul susţinea că are şi un proiect de un milion de euro, pentru construirea unei turbine eoliene. Totuşi, spre dezamăgirea localnicilor, nici în luna august a anului 2016, nu s-a mişcat nimic. „Mai avem un proiect depus pentru o eoliană de 200 de kilowaţi, care să ne asigure energia electrică pentru alimentarea cu apă, iluminatul public, încălzirea tuturor instituţiilor publice. Din păcate, nu s-a dat drumul la liniile de finanţare”, a precizat primarul.
„Nicio perspectivă pentru instalarea reţelelor de gaze”
În ceea ce priveşte instalarea unui sistem de reţele de gaze, edilul a afirmat că nu a fost identificată nicio soluţie în acest sens. „Gaze nu avem şi nu există nici perspectivă. Au fost făcute nişte master planuri în care noi nu am fost prinşi. Probabil, vom face şi noi nişte demersuri, pentru a putea trage gaze şi în comuna Cuca”, ne-a spus Vlad Mihăiţă. În lista de proiecte a Primăriei se numără şi o strategie de eficienţă energetică, care presupune anveloparea instituţiilor locale.
Reabilitarea Centrului Cultural şi a unui târg
În ziua în care am vizitat comuna, uşile Centrului Cultural, care se află în curs de reabilitare, erau larg deschise, însă nu am zărit niciun muncitor în zonă. În schimb, ni s-a precizat că lucrările sunt în plină desfăşurare, iar oamenii de la Cuca vor avea un loc unde să participe diferite activităţi culturale. „Lucrăm în acest moment la Căminul Cultural. Mi-aş dori să facem o cameră pentru pensionari, unde ei să se întâlnească, să discute. De asemenea, am vrea să achiziţionăm nişte costume populare pentru copii, să organizăm diferite activităţi pentru ei”, a menţionat edilul.
Localitatea Cuca este prinsă şi într-un Grup de Acţiune Locală (GAL), care va aduce comunei anumite beneficii. „Urmează să primim, prin acest GAL, până la sfârşitul anului, câte 100 de euro pentru fiecare locuitor. Astfel, prin intermediul unui proiect vom amenaja târgul cu tradiţii. Aici se vor desface produsele agricole, vor fi haine, încălţăminte, brânzeturi, peşte”, a menţionat Vlad Mihăiţă.
Sediul Primăriei, trecut prin tumultul istoriei
Primăria de la Cuca a fost construită în perioada interbelică, mai exact, în anul 1920. Pare neîncăpătoare pentru cei care îşi desfăşoară activitatea în interior. Deşi nu a fost modernizată, se vede că a făcut faţă istoriei unui secol. „Am în plan construcţia unui sediu nou pentru Primărie. Avem o parte din bani, din bugetul pentru anul acesta, dar, probabil, vom lua şi din bugetul pentru anul viitor. Această clădire este din anul 1920 şi nu are nicio crăpătură. Nu vreau să o demolăm, deşi este destul de veche. Mi-aş dori să facem aici un muzeu al satului”, a menţionat primarul.
Pericolul unui dezastru repetat
Inundaţiile devastatoare din anul 2013 de la Cuca au îngrozit întreg judeţul Galaţi. Trei persoane decedate, opt case inundate, 14 persoane salvate, 87 de persoane evacuate, o casă distrusă, 15 curţi şi grădini inundate, două instituţii publice inundate, două poduri distruse, 10 kilometri de drum sătesc afectat, 10 hectare teren arabil şi 10 hectare de păşune inundate a fost bilanţul furiei care s-a abătut la mijlocul lunii septembrie 2013 peste Cuca. Autorităţile locale, dar şi sătenii susţin că o nouă viitură se poate repeta oricând, iar pierderile pot fi şi mai mari.
„Valea satului este expusă la inundaţii. În 2013, la mine în casă, apa a fost de un metru şi jumătate. Pentru a rezolva această problemă nu am avut foarte mulţi bani. N-am găsit pe nimeni care să ne sprijine pentru ca noi să construim un baraj de protecţie, prin care să regularizăm cursul pârâului Lozova. Cu o gândire inginerească, se poate realiza acest baraj. Terenul unde vrem să-l facem nu este în totalitate al nostru, dar am putea muta câţiva cetăţeni de acolo. Pentru mine, este de o mare importanţă barajul respectiv. Astfel, noi am proteja localitatea pentru 500 de ani. Important este să găsim şi o linie de finanţare”, a punctat edilul. Acum, peste pârâul Lozova sunt patru podeţe, două poduri şi două pasarele.
Infrastructura, principala nevoie a oamenilor
Puţini tineri ar rămâne într-un sat în care drumurile arată jalnic, nu există un sistem de canalizare sau apă potabilă. Din păcate, lipsa acestor beneficii, fireşti pentru anul în care trăim, îi determină pe tinerii din comunele gălăţene să fugă cât mai departe.
La Cuca, proiectele autorităţilor locale arată că a început cu paşi destul de mici modernizarea. „Alimentarea cu apă deserveşte, în acest moment, aproximativ 82 la sută din populaţie. Avem un proiect în desfăşurare de extindere a reţelei de canalizare şi a reţelei de apă potabilă, precum şi forarea unui puţ de adâncime. Ne propunem să construim şi un bazin de tampon, unde să depozităm apa şi să o distribuim către populaţie”, a declarat Vlad Mihăiţă.
În ceea ce priveşte starea drumurilor, oamenii afirmă că aceasta este cea mai mare problemă. Dacă o parte a drumurilor din sat este asfaltată, oamenii care locuiesc în vale încă nu se pot bucura de acest lucru. „Va fi implementat un proiect cu fonduri europene pentru modernizarea unor drumuri locale de patru kilometri şi 250 de metri. Aşteptăm finanţarea. Am mai avut un proiect de modernizare a drumurilor locale şi s-au asfaltat, până în acest moment, cinci kilometri, dar încă nu este finalizat. Acum, lucrăm la trotuare pietonale, în lungime de 3.600 de metri. Avem nouă kilometri de drum pietruit, cinci kilometri de drum asfaltat. Totodată, o suprafaţă de cinci kilometri de drum extravilan a fost asfaltată”, a menţionat edilul.
Străzile duc dorul copiilor
Potrivit recensământului din anul 2011, în comuna Cuca, ce are în componenţă doar satul Cuca, sunt 2.150 de oameni. La cele două şcoli şi la grădiniţă sunt înscrişi peste 220 de copiii. Numărul acestora este în descreştere, motiv pentru care, reprezentanţii instituţiilor publice trag un semnal de alarmă.
„Vrem să aducem tinerii la Cuca, să-i revedem pe străzile noastre. Pe timpul când eram noi copii, săream gardul la vecini, pentru a gusta din mere şi pere. Acum, însă, nu mai are cine să sară gardul. Sper să reuşim să oferim şi mai multe locuri de muncă. În avantajul nostru este şi poziţia geografică, suntem aproape de oraş şi tinerii pot face naveta. Spre bucuria mea, de vreo trei ani, tinerii care au plecat din sat s-au întors şi încep acum să-şi construiască case. Unii dintre ei spun că nu mai vor să plece, au obosit în străinătate. Eu simt că în zece ani nu vor mai fi case de vânzare în comuna noastră, chiar dacă sunt singurul care crede asta”, ne-a mărturisit primarul.
Pe unele uliţe sunt case abandonate, semn că, aici, totuşi, nimeni nu are de gând să se întoarcă. „Cei care sunt interesaţi ar putea să cumpere case în satul nostru. Vrem să achiziţionăm şi noi câteva case, apoi să aducem câteva familii cu mai mulţi copii, pentru a creşte natalitatea în localitate”, a completat Vlad Mihăiţă.
„Vreau o colaborare cu şcoala”
Referitor la situaţia de la şcoli şi grădiniţă, primarul ne-a spus că are "nemulţumiri”, întrucât sunt tot mai puţini copii. „La Şcoala Gimnazială „Sfântul Gheorghe” am amenajat terenul de fotbal, am făcut câteva reparaţii, am realizat alei pietonale şi de acces în curtea şcolii. Din păcate, profesorii fac naveta şi nu mai există acelaşi interes ca altă dată. Vizavi de şcoală, aş vrea să am o colaborare. Mi-aş dori ca directorul şcolii să vină săptămânal sau lunar la mine să-mi spună ce ar vrea să se facă”, a menţionat edilul.
Inginerul care i-a scos pe oamenii de la Cuca din şomaj
Cel mai mare angajator de la Cuca este Societatea Agricolă „Petru Rareş”. Pe lângă faptul că are o istorie interesantă, angajaţii de aici par încântaţi de ceea ce fac. Însuşi inginerul care o conduce, Gheorghe Negrea, susţine că „hotărăsc să plece doar când ajung la pensie”.
„Prin asocierea proprietarilor de pământ ne desfăşurăm activitatea, începând cu anul 1991, pe aproximativ 2.500 de hectare. Am început cu o suprafaţă mai mică de circa 2.000 de hectare. Astăzi, avem 53 de angajaţi, toţi din Cuca, începând de la personalul administrativ, până la meseriaşi. Când am început activitatea, numărul angajaţilor era mai mic. Eu îi luasem, atunci, pe cei care erau în şomaj şi i-am pus la treabă. Ne desfăşurăm activitatea cu 17 tractoare de diferite mărci, precum şi cu toate utilajele care ne sunt necesare. Anul trecut, am cultivat grâu pe 1.170 de hectare, rapiţă pe 340 de hectare, floarea soarelui pe 475, porumb pe 205 şi, în rest, cultivăm mazăre, orz, etc. Comunicăm cu oamenii şi, în dependenţă de nevoile lor, acţionăm şi noi”, ne-a spus inginerul.
De la Gheorghe Negrea am aflat de ce a hotărât să pună societăţii sale numele unui domn al Moldovei. „Mi-a povestit un profesor de limba română că pe aici era traseul lui Petru Rareş, când făcea negoţ cu peşte în nordul Moldovei. Se spune că ar fi înnoptat şi la Cuca o dată, unde şi-a uitat căciula care se numea "cucă domnească”, ne-a povestit inginerul. Gheorghe Negrea susţine că oamenii de la Cuca sunt foarte harnici, motiv pentru care a reuşit să lucreze alături de ei mai bine de două decenii.
Crâmpeie din viaţa comunei, în patru cărţi
Multe personalităţi ale judeţului nostru au pornit de la Cuca şi încearcă să întărească afirmaţia „veşnicia s-a născut la sat”. Viaţa comunei apare şi în patru cărţi, semnate de autori cu care localnicii se mândresc. Ultimele două cărţi au fost lansate în anul 2014 şi sunt scrise de Gheorghe Enciu şi Nică Lupu.
