Perne, cărţi, zarzavaturi, curele, ouă proaspete, alte cărţi, covoare, papuci, huse de telefon, genţi, linguri, telefoane, cabluri, din nou cărţi, fructe, bureţi de vase, prosoape, tuci de mămăligă, ceaune, linguri de lemn, mici, obiecte bisericeşti şi mulţi, mulţi oameni.
Deşi noaptea arată doar ca un gang sumbru, o scurtătură între zona Neacşu şi capătul traseului 102, Aleea Comerţului prinde viaţă încă de la primele ore ale dimineţii. Odată cu deschiderea pieţei şi a magazinelor din jur, pe alee apar şi comercianţii de ocazie, anticarii şi oamenii care vin doar pentru a mai sta de vorbă cu vecinii de scaun. E o altă lume, una a forfotei, dar şi a calmului, a amintirilor vechi, a mirosului de hârtie îngălbenită de vreme, amestecat cu pătrunjelul proaspăt cules şi cu pielea de pe curelele atârnate la vânzare. Este Aleea Comerţului din Micro 19, o enclavă într-un oraş ai cărui locuitori sunt mereu pe fugă, prea grăbiţi pentru a da atenţie la ce e în jurul lor.
Anticarii de stradă şi poveştile lor cu coperţi
Vânzarea cărţilor pe stradă era considerată o afacere înfloritoare acum 20 de ani, când nu exista cartier al Galaţiului în care să nu găseşti cel puţin un astfel de comerciant. Cărţile în regim de anticariat erau la mare căutare în acea perioadă printre gălăţeni, care erau însetaţi de lectură, după decenii în care tot ce ţinea de cultura occidentală fusese interzis. La mare căutare erau, atunci, romanele Sandrei Brown, dar şi cărţi precum "Shogun" sau "Vârtejul" ale lui James Clavell.
Nimic nu durează, însă, o veşnicie, iar comercianţii stradali de carte au dispărut, unul câte unul, până când au mai rămas doar câţiva, suficienţi cât să îi numeri pe degete. Stela Ilie şi Constantin Agrigoroaie sunt doi dintre ultimii supravieţuitori ai unei epoci apuse, în care cărţile cu aspect învechit erau puse la loc de cinste de gălăţeni. Cei doi vin zi de zi în piaţa din Micro 19, îşi pun cărţile pe trotuar sau direct pe aleea pietonală şi aşteaptă ca trecătorii să se oprească şi să redescopere plăcerea de a răsfoi o carte greu de găsit. Nici preţurile nu mai sunt cum erau în urmă cu 20 de ani. Dacă, acum două decenii, un vânzator stradal putea cere acelaşi preţ ca în librărie, acum acest lucru este imposibil. „Cărţile le dau ieftin, cu cel mult 5 lei. Uneori, dacă văd că omul vrea să cumpere mai multe cărţi, dar nu are bani, îi mai dau unele gratis. Mă bucur când văd că oamenii vor să citească!”, ne-a declarat Constantin Agrigoroaie, în vârstă de 48 de ani.
Stela Ilie nu este o veterană a vânzării pe stradă, dar nu neagă că îi place ceea ce face. „Am muncit în multe locuri, pe salarii frumoase, am fost chiar şi în Italia. Dar anii nu stau pe loc, iar acum încerc să le aduc bucurie oamenilor prin vânzarea de cărţi. La urma urmei, ce e mai frumos decât să citeşti o carte bună?”, ne-a spus ea.
Covoare şi zarzavaturi, lângă papuci şi ouă
Caracterul pestriţ al Aleii Comerţului este uşor de remarcat, încă de la intrare. Oriunde întorci capul, vezi ba un magazin cu uşile larg deschise, ori un comerciant care stă liniştit pe un scaun şi aşteaptă un potenţial client. Pentru că e greu să ocupi acelaşi loc zi de zi, produsele nu sunt nicidecum aşezate pe categorii, astfel că poţi găsi, de la un capăt la altul al postamentului de piatră din Aleea Comerţului, cărţi, pătrunjel, ouă de la "găini nestresate", papuci de casă, covoare de baie, ciorapi, produse cosmetice şi electronice, funcţionale sau de decor.
Sunt aceiaşi oameni, cu aceleaşi poveşti dintotdeauna. Se mai schimbă doar aspectul aleii, care nu a mai fost refăcută de foarte mult timp, astfel că mai toate locurile unde se întind vânzătorii de ocazie sunt ba crăpate, ba sparte de-a binelea. Başca, pe unele scări ale magazinelor abia se mai poate urca.
Forfota ţine până în jurul orei 20,00, vara, şi 18,00, toamna şi primăvara. Întunericul îi goneşte repede pe comercianţii care o duc de pe o zi pe alta. Iarna nu iese niciunul. Vântul biciuitor, dar şi lipsa unui adăpost îi împiedică să îşi expună marfa pe piatra rece. Până la temperaturile scăzute mai sunt, însă, câteva luni, aşa că, dacă vreţi să ascultaţi o poveste de viaţă sau să răsfoiţi o carte pe care nu o mai găsiţi în librării, puteţi merge acolo.
Text şi foto: Florin Răvdan
