- crede universitarul Joseph Amiri, din Washington D.C., venit la Galaţi prin intermediul unei burse Fulbright
Cu studii politice, tânărul asistent universitar Joseph Amiri de la Universitatea Maryland, College Park, SUA, originar chiar din Washington D. C., prezent la Galaţi, unde predă engleza pentru un semestru, graţie unei burse Fulbright, a fost invitat la o dezbatere pe tema abia încheiatelor alegeri americane. Mi-a răspuns şi la câteva întrebări în exclusivitate. Student în România lui Vladimir Tismăneanu, pe care îl priveşte cu admiraţie, tânărul american cu rădăcini iraniene (de unde şi numele de familie) şi simpatii deschis democrate (deşi n-a avut acum posibilitatea să voteze, însă) a fost şi membru în Peace Corps, organizaţie pentru voluntariat creată în ´51 de către preşedintele Kennedy în scopul răspândirii ideilor democratice şi de afaceri, a tehnologiei şi educaţiei moderne în lume. În această calitate a fost însă expulzat, după doi ani în Ucraina. Cunoscător de spaniolă „cu accent de gringo”, a fost apoi şi în Ecuador, înainte de a ajunge pe la noi.
- Nu mă aştept ca preşedintele Trump să rămână consecvent în agresivitate, căci s-a repliat repetat şi până acum în poziţiile sale. Probabil că va renunţa la anumite poziţii prea periculoase, dar s-a remarcat deja prin mesajul xenofob şi mai ales prin simpatia arătată faţă de politica lui Putin, de exemplu. Odinioară, şi Henry Ford şi-a arătat simpatia pentru Hitler, iar preşedintele Roosevelt, pentru Stalin. O admiraţie pentru Putere. Vor afecta aceste lucruri imaginea SUA, pe care ne-am obişnuit să o privim ca pe un exportator de democraţie?
- Sunt de acord cu afirmaţia dumneavoastră, că nu va mai fi atât de virulent pe cât a fost în campanie. Este însă clar că este bolnav după putere. Simpatia pe care i-o arată lui Putin demonstrează că e îmbătat de putere. El crede că deţine toate răspunsurile şi că nu mai are deci nevoie de opinia altora, iar aceasta afectează foarte mult democraţia. În Statele Unite ale Americii primează echilibrul între cele trei ramuri ale guvernării – Executiv, Legislativ şi Justiţie, iar atitudinea lui Trump afectează însuşi sistemul care susţine democraţia americană. Sper ca sistemul să nu ajungă să fie blocat.
– Ce a influenţat cel mai mult votul care face ca jumătate dintre americani să susţină o soluţie neliniştitoare? Am observat şi lucruri care se repetă: lipsa de sinceritate (explicabilă… masculin) a preşedintelui Clinton, în scandalul Biroului Oval, iar acum ezitarea lui Hillary Clinton de a recunoaşte greşeala de a trimite mailuri pe linie neprotejată. Dar oare nu este vorba şi de un misoginism al electoratului american? Alături de un limbaj cam formal din partea candidatei democrate…
- Atunci, şi comportamentul neonest al lui Bill Clinton a înfluenţat rezultatul alegerilor, după ce a minţit în timpul scandalului Biroului Oval, susţinând că „a fumat, nu a inhalat”. Mă întreb însă ce ar fi putut să spună… Şi acum, referitor la e-mailurile lui Hillary Clinton, ea ar fi trebuit să aducă în discuţie mai demult această problemă, ca să nu-i ofere un atu de ultimă oră lui Trump. Chiar dacă FBI a intervenit, spunând că nu este o problemă de justiţie, aceasta a ajutat, însă s-a petrecut prea târziu… Despre misoginism, nu e nevoie să mai amintesc declaraţiile misogine ale lui Trump şi de cuvintele jignitoare la adresa femeilor. Da, Trump a vorbit mai pe înţelesul oamenilor obişnuiţi. În SUA de azi, societatea este mai mult misogină, decât rasistă. Şi nici alegerea preşedintelui Obama nu a rezolvat problema rasismului. Alegerea lui Hillary Clinton ar fi fost o noutate absolută în istoria SUA – prima femeie-preşedinte. Iar dacă Trump n-ar fi avut un discurs atât de strident, probabil că acum am fi asistat la alegerea primei femei la Casa Albă.
- Puteţi anticipa viitoarea politică externă americană? Chiar dacă mai este contrazis chiar şi în Partidul Republican, preşedintele Trump are asigurată majoritatea confortabilă în ambele camere ale Congresului – nu ar putea deci să se schimbe politica externă, din clasica tensiune între Est şi Vest, între un război (cel puţin) rece Occident - Orient?
- Între Nordul şi Sudul SUA?…
- Nu, între Occident şi Orient („The Telegraph” semnala că, la numai câteva ore după aflarea rezultatelor, ministrul israelian al Educaţiei declara deja că „victoria lui Donald Trump înseamnă că palestinienii nu vor avea propriul lor stat”, în ciuda unor eforturi diplomatice internaţionale de decenii - n.red.) Observăm apropierea lui Trump de Rusia, dar şi atacurile împotriva Chinei…
- Nu am un răspuns clar, nu ştiu ce ne va rezerva viitorul, cu China, cu Rusia. Totul depinde de negocieri. Însă, dat fiind temperamentul lui Trump, nu cred că se va descurca pentru a ajunge la un compromis extern onorabil. După părerea mea, acest nou război rece va fi între Occident şi Orientul Mijlociu. Relaţia amicală între Trump şi Putin se pare că va evolua, că vor colabora, pe principiul „Divide et impera” („Dezbină şi stăpâneşte” – în latină, expresie atribuită regelui Filip al Macedoniei, tatăl lui Alexandru, ori lui Cezar). Mă îngrijorează şi declaraţiile lui Trump privind NATO. Potrivit lui, SUA îşi va lua mâna de pe Ţările Baltice şi aceasta sună ca o invitaţie făcută lui Putin, a-i cânta în strună preşedintelui rus care, în spiritul fostului URSS, are ambiţii geografice globale cât mai mari.
