Raportează comentariu

Din două articole, publicate de prezentul cotidian în ziua de 13.11.2019, am aflat că:
1. Prin demersurile insistente, începute de primarul Eugen Durbacă în 1994, reluate în 1995, s-a încercat radierea clădirii de pe Lista Monumentelor Istorice şi demolarea ei.
2. În 1997 cetățeanul Bogdan Gabriel Iacob a semnat un contract de vânzare-cumpărare, în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995, devenind astfel proprietar.
Deci, iată, nu știe stânga ce face dreapta! Aceeași instituție numită Primărie și același primar demarează acțiunea demolării acestei case în 1994-95 și apoi vinde un apartament din ea în 1997!

Această clădire s-a aflat tot timpul în deplina proprietate a Municipiului cu toate obligațiile legale ce revin Primăriei Galați de protecție, întreținere și valorificare a acestei clădiri de patrimoniu local. Nu doar nefiind în stare de așa ceva, dar dovedind chiar și o crasă rea credință, întreținută de o anume mentalitate rurală pro-demolare, Primăria Galați a aruncat mereu vina în curtea justiției, ba urmare nesfârșitelor revendicări în instanță, ba urmare cererilor legitime ale unui cetățean care a devenit acolo proprietar, pe o bucățică, din eroarea funcționarilor aceleiași Primării.

În lumea civilizată, autoritățile publice locale, numite PRIMĂRII, au obligația punerii în siguranță a imobilelor tuturor cetățenilor contribuabili care, în vremuri de restriște (calamități naturale, război, bombardamente, refugii, etc) se află în incapacitate de a le păzi de jafuri, hoții și vandalizări. Nu însă și în situațiile obișnuite, normale, de pace și fără de stihii de-ale naturii, dar în care o anume PRIMĂRIE din România este (culmea!) chiar proprietarul acelor imobile...