Serialul pe care l-am dedicat intrărilor în Galaţi nu putea ocoli una dintre cele mai importante „porţi” ale oraşului – Gara CFR. În oraşul de la Dunărea de Jos nu se intră numai pe căi rutiere, ci şi pe şinele de cale ferată. Iar Gara Galaţi are cu ce să-şi „surprindă” călătorii – localnici sau musafiri.
De îndată ce coboară din tren, călătorul va trebui să facă prima alegere: scările sau liftul pasarelei care duce spre clădirea ori ieşirea din gară? Scară rulantă există doar pentru urcare. Coborârea se face per pedes, sub povara bagajelor. Ascensorul este strâmt, încap doar trei persoane cu bunăvoinţă şi cu bagaje cu tot, aşa că se mai formează cozi, dacă trenul a fost aglomerat.
Desigur, n-ar fi nevoie de pasarelă dacă trenul ar trage la primul peron, care sare în ochi prin înălţimea cu care le domină pe toate celelalte. „Peronul de la linia nr. 1 din staţia Galaţi este construit conform normelor (naţionale şi europene) în vigoare şi este destinat anumitor tipuri de vagoane de călători, pentru care îmbarcarea călătorilor de la un peron cu înălţime mică este dificilă”, au explicat reprezentanţii CFR, prin 2017. Greu de spus cât de des este folosit…
De pe pasarela de acces, clădirea gării nu pare atât de jerpelită pe cât este, privită dinspre oraş. Banda tricoloră mai înviorează aspectul şi ascunde din starea faţadei.
În clădirea gării, scările rulante nu funcţionează şi sunt „baricadate” strategic, spre a nu fi folosite.
În sala de aşteptare, spătarele scaunelor sunt, în majoritate, rupte. Toaletele pot fi găsite şi după miros. Hârtie igienică n-am găsit, iar curăţenia este… relativă. Important este că accesul la toaletă este gratuit.
La parterul clădirii, micile magazine din gară n-au o ofertă prea bogată ori diversă pentru cei flămânzi sau foarte însetaţi. Comparativ cu Gara Brăila, de exemplu, sunt mai puţine automate de cafea, gustări sau răcoritoare.
De îndată ce ies din clădirea gării, călătorii au o perspectivă decentă pentru un oraş care se respectă: parcare generoasă, o locomotivă de epocă expusă pe spaţiul verde, iar în fundal - blocuri şi un loc de joacă.
Dacă au noroc, autobuzele sunt deja în staţie, aşteptând plecarea în cursă. Chioşcul de bilete din gară e închis de multă vreme, dar automatul de bilete poate fi folosit… dacă funcţionează. Şi asta ţine tot de noroc.
Cel mai dificil este pentru pasagerii ultimului tren care ajunge noaptea. Dacă au nenorocul unor întârzieri – inerente pentru CFR Călători – nu le-ar rămâne decât să privească de pe pasarelă cum ultimele autobuze pleacă din stație. Iar o cursă spre oraş cu taxiul poate începe de la un tarif de 20 de lei.
În aşteptarea unui mijloc de transport către oraş, dacă aruncă o privire spre clădirea gării, cetăţenii ar putea deveni neliniştiţi. Tencuiala faţadei pare roasă de şoareci ori se macină văzând cu ochii.
Mai interesantă este, cu siguranţă, locomotiva cu aburi Skoda, construită în anii 1942-1943, în Germania, care a făcut serviciul în România, a tractat trenuri, după care, în anii '80, a fost retrasă. Este o piesă de patrimoniu restaurată… care ar merita o mână proaspătă de vopsea…

