Cine sunt singurii angajatori din mediul rural gălăţean

Joi, 15 August 2013 09:00 | Publicat în SATUL
Dacă n-ai din ce trăi, n-ai nici puterea să sfinţeşti locul şi să faci ca satul sau comuna natală să se dezvolte. Nimic nu se mişcă fără bani, iar banii, la ţară, n-au de unde să mai vină, de vreme ce singurii angajatori permanenţi au rămas bătrânii cu pensii, care le mai dau tinerilor câte un ban, ca să-i ajute prin gospodărie sau la câmp.„Transformarea sistemului de administraţie, în agricultură, a atras desfiinţarea multor locuri de muncă. Înainte existau CAP- ...
Lipsa locurilor de muncă este, cu siguranţă, cel mai mare duşman al dezvoltării satului românesc. Nu ajută deloc nici drumurile stricate, nici lipsa de cultură. Fonduri europene sunt, dar fermierul mic, fără putere economică, poate ajunge cu mare greutate la ele şi de multe ori ce gândeşte Guvernul nu se potriveşte cu nevoile gălăţeanului. De ce ar depinde dezvoltarea satului românesc în care prea puţini oameni tineri mai rămân să ducă greul? Iată ce cred reprezentanţi ...

Sărăcia satului românesc, adusă în dezbatere de Viața liberă

Miercuri, 14 August 2013 11:00 | Publicat în SATUL
În încheierea campaniei „Sate care mor”, "Viaţa liberă" a invitat la dezbatere instituţii al căror rol este esenţial în dezvoltarea mediului rural gălăţean. Vreme de aproape două ore, plecând de la nenumăratele probleme cu care se confruntă oamenii din satele judeţului, am încercat să găsim direcţii de dezvoltare şi soluţii. Au răspuns invitaţiei noastre la discuţii: Instituţia Prefectului Galaţi (reprezentată de Aristiţa Coman), Consiliul Judeţulu (prezent la m ...

Cine are bătrâni, să-i preţuiască!

Joi, 08 August 2013 06:00 | Publicat în SATUL
Prin satele uitate de lume şi de timp, mai trăiesc încă oameni trecuţi de 80 de ani sau chiar de 90 de ani. Bogaţi n-au fost niciodată, dar au fost tineri şi puternici, aşa că au supravieţuit în satele care nici pe vremea comuniştilor nu erau din cale afară de mari sau de accesibile. Acum, oamenii mai au doar amintiri. „Era mai mare satul pe vremea când eram eu tânără. Pe aici, pe marginea bălţii, unde este acum loc liber, erau case. Mai mult de 30 de case, din câte îmi m ...
Nu trecuse de ora 11,00, pe data 14 mai, când am pus pentru prima oară piciorul în cătunul Lupele, aflat la şapte kilometri de centrul comunei Pechea. Am păşit hotărâţi în mijlocul comunităţii fără drum de acces pietruit, fără biserică, fără medic, fără farmacie, cimitir sau magazin. Acesta a fost începutul campaniei „Sate care mor” – seria de materiale marca „Viaţa liberă” care şi-a propus să vă aducă în case poveştile oamenilor uitaţi parcă de vreme. ...
* An de an, câte un vârstnic de aici se face una cu istoria locului * Localnicii care au nevoie de medicul de familie sau de farmacie trebuie să bată vreo opt kilometri * Iarna, pe zăpadă mare, copiii nu mai pot ajunge la şcoală, se plâng oamenii Bolile care bântuie satul Onciu sunt grele şi fără leac, din cauză că nimeni n-a reuşit vreodată să repare răul făcut de bătrâneţe şi de sărăcie, laolaltă! Cum de muncă se mai găseşte cu greu chiar şi prin comunele mari ...
* Câteva zeci de suflete se pierd prin lanurile de porumb, cât e vara de lungă * Iarna, zăpada se aşterne greu peste nordul Hânţeştiului, făcându-l aproape să dispară *Cei mai mulţi dintre localnici, bătrâni şi singuri, trăiesc parcă pe altă lume Cine nu pune piciorul în cătunul Hânţeşti, n-are cum să înţeleagă deznădejdea locului. Dacă n-ai trăit o viaţă izolat - fie de întinderi parcă nesfârşite de zăpadă, iarna, fie de lanurile kilometrice de porumb ...
Satul în care nu există nici timp, nici spaţiu * Două familii vârstnice şi două bătrâne singure trăiesc izolate, în mijlocul pustietăţii * Nu eşti din sat, nu te aventurezi până aici * Fără magazin, medic, farmacie, biserică şi cimitir * Un loc de poveste despre satul de altădată Intrasem deja în satul Crângeni, sau Târlungeni cum îi spun localnicii, şi parcă tot nu ne venea să credem că am ajuns deja. Mai bine de trei kilometri ne hurducasem pe drumul pietruit p ...
* Deşi au drum pietruit, oamenii trăiesc mai degrabă izolaţi de lume * De muncă se mai găseşte, dar numai cu ziua, pe vreo 50 de lei plus mâncare * Şcoală primară există, însă nu sunt copii care să o frecventeze * Zeci de case au lacăte pe porţi Ca să înţelegi de ce şi-a câştigat satul Piscul Corbului numele trebuie să străbaţi aşezarea în care mai trăiesc cel mult vreo 60 de familii şi să ieşi în câmp deschis. Ai toate şansele să nu te întâlneşti cu nim ...
* Poate să-ţi tragă Primăria apă, canalizare, lumină pe uliţă şi să-ţi toarne asfalt la poartă, dacă n-ai bani, tot degeaba! *  Urleşti – un sat cu aspect îngrijit şi bine gospodărit – nu are, de fapt, niciun viitor * Pe moarte nu sunt doar satele în care mai trăiesc doar doi sau trei bătrâni, ci şi cele în care nimeni nu-şi găseşte ceva de muncă Sărăcia oamenilor este cea care îngroapă satul gălăţean, nu doar lipsa drumurilor de acces sau a utilităţil ...
Pagina 1 din 2