Adâncile răni lăsate de examenul de bacalaureat de anul acesta lasă deschisă discuţia despre calitatea învăţământului românesc, dar scot la iveală şi o crasă lipsă de soluţii. Cam despre aceleaşi lucruri se vorbea şi în urmă cu un an, numai că atunci discuţia era la rece, cu anestezie.
În ediţia din 9 august 2010 a ziarului nostru era publicat un articol numit "Cele mai multe nereguli la bacalaureat - la supraveghere". Erau aduse în discuţie neregulile semnalate în timpul examenului, aşa cum au fost ele văzute de către elevi.
Concluziile apăreau după un sondaj făcut în rândul absolvenţilor de liceu care tocmai trecuseră prin furcile caudine ale examenului de maturitate. Din toţi cei 400 de tineri chestionaţi, 92 răspundeau că examenul din 2010 s-a desfăşurat corect, 159 susţineau că a fost parţial corect, iar 11 că examenul s-ar fi desfăşurat incorect.
CITEŞTE ŞI Desprinderea de carte a învăţământului
Aceleaşi statistici prezentate în articolul amintit anunţau parcă o soluţie extremă în ce priveşte supravegherea participanţilor la examen. În topul elementelor de incorectitudine semnalate de către elevi se regăsea supravegherea defectuoasă. Dintre cei 200 de tineri care au bifat un răspuns la această întrebare, 80 susţineau că cei mai incorecţi au fost profesorii care i-au păzit.
Anul acesta, elementul cu pricina a fost eliminat, cu o singură decizie, aceea de instalare a camerelor de supraveghere în sălile de examen. Problema semnalată de către majoritatea celor chestionaţi a şi generat cel mai mare dezastru din istoria recentă acestui examen.
În 2011, supravegherea electronică a făcut ca, pentru prima dată, în aproape 30 de unităţi de învăţământ din România să nu fie niciun promovat.
CITEŞTE ŞI Mită şi trafic de influenţă la bacalaureatul 2010. Şase profesori acuzaţi de fraudă
