* „Am 39 de ani, era să mor de trei ori şi mi-am dat seama că nimeni în afară de mine nu poate avea grijă de copiii mei” * „Nu ştii ce îţi rezervă viitorul şi cum nu am avere, nici firmă şi nu m-am măritat cu Irinel Columbeanu a trebuit să mă gândesc că trebuie să fac ceva pentru copilul meu, să-i pun ceva de-o parte” * „Chiar dacă eu ajung un beţiv ratat, copilul meu va avea din ce trăi” *
Nu suntem nemuritori, deşi, pentru a avea grijă de copiii noştri, ne-am dori să fim. Orice părinte responsabil visează ca viaţa să le ofere tot ce e mai bun copiilor pe care i-a adus pe lume.
Au trecut vremurile când părinţii strângeau ca să-i facă dotă fetei, ori casă băiatului. Dar vremurile teribil de nesigure plus trendul descendent al nivelului de trai nu pot să nu-i îngrijoreze pe părinţi.
Moartea unui părinte, şomajul prelungit, boala sunt tot atâtea motive de îngrijorare. Numeroşi tineri au fost siliţi să renunţe la studiile universitare când părinţii nu i-au mai putut întreţine la facultate.
Alţii sunt siliţi să muncească în timp ce îşi fac studiile pentru a se putea întreţine. Ce-i de făcut pentru a asigura viitorul copilului?
„Azi la cec un leu depui, mâine el va scoate pui”, scria înainte de ’89 pe coperta oricărui caiet de matematică sau de dictando, ca îndemn la economisire.
Unii dintre noi îşi mai amintesc primul cec deschis de părinţi pe numele lor sau banii câştigaţi din uratul de sărbători şi economisiţi în purcelul-puşculiţă.
Astăzi plaja prin care părinţii pot economisi bani pentru copii este mare: conturi, credite, asigurări, oferte care mai de care mai ochioase pentru binele copilului tău.
Dar, pentru că puterea exemplului contează, vă oferim câteva din experienţele părinţilor care au înţeles cât de important este să ai grijă de viitorul copilului tău.
200 de lei pentru viitor
„Nu poţi să-ţi dai seama ce îţi rezervă viitorul şi cum nu am avere, nici firmă şi nici nu m-am măritat cu Columbeanu, a trebuit să mă gândesc să fac ceva pentru copilul meu”.
„Dacă aş fi apelat la soluţia bancă, cu siguranţă nu aş fi depus lunar o sumă de bani. Plus că în familie am rude care s-au păţit cu băncile care au dat faliment”.
„Nici cu o firmă de asigurare nu poţi să fii sută la sută sigur, dar aşa îţi pui mâinile în sân şi nu mai faci nimic. Am ales asigurarea pentru că, pe lângă faptul că aduni nişte bănuţi pentru copilul tău, îţi asigură şi o protecţie socială în caz că se întâmplă ceva cu mine”.
„Dacă păţeşti un accident, firma îţi plăteşte ratele în continuare. Deci indiferent dacă eu voi mai fi sau nu, copilului meu i se vor aduna nişte bănuţi în cont”, ne-a mărturisit o mămică.
De doi ani plăteşte puţin peste 200 de lei pe lună, pentru viitorul copilului care, în curând, va împlini patru ani. Anual, suma plătită este indexată.
„Am vorbit cu soţul. Puteam să plătim o rată mai mică, dar am zis că ori facem o treabă serioasă pentru copil, ori ne jucăm”.
„Un avantaj e faptul că oricând te poţi împrumuta din sumă adunată, cu condiţia să acoperi şi rata şi diferenţa”, spune tânăra noastră mamă.
Peste 20 de ani, când copilul ei va avea 24 de ani, va primi suma de aproximativ un miliard de lei vechi.
Un sfat pentru părinţi: „E un efort financiar, dar cei care îşi permit, să facă asigurare dacă nu au alte mijloace să lase copilului lor ceva”.
Un tată implicat
Din luna martie, fiica lui Sorin va intra în posesia sumelor pe care părinţii ei i-au plătit în 12 ani de asigurare.
Sorin: „Mi-a fost frică să nu ajung un beţiv ratat, şi să-mi ajungă copilul pe drumuri. Nevastă-mea a fost cea care a iniţiat contractul şi s-a ocupat de el”.
„A fost una dintre primele asigurări la vremea aceea. Am plătit pentru că nimic nu urăsc mai mult pe lume decât pe asistaţii de la venitul minim garantat care primesc bani fără să facă nimic!”.
„Sunt un părinte foarte asigurat”
* „Am ajuns la vârsta de 39 de ani şi era să mor de trei ori” * „Mi-am dat seama că nimeni în afară de mine nu poate avea grijă de copiii mei” *
Doamna Gabriela Munteanu (FOTO 3), consilier financiar şi ea însăşi beneficiara unei asigurări pentru fetiţa ei, este un exemplu de părinte responsabil:
„Sunt un părinte foarte asigurat pentru că am ajuns la vârsta de 39 de ani şi era să mor de trei ori. Mi-am dat seama că nimeni în afară de mine nu poate avea grijă de copiii mei”.
„Am ajuns să lucrez în asigurări şi pensii private nu pentru că aveam nevoie de comision, ci pentru că am conştientizat că asigurările de viaţă şi pensiile private sunt necesare”.
„Asigurările de viaţă nu înseamnă bani numai când mori, ci bani ca să trăieşti!”, ne-a mărturisit doamna Munteanu.
Cum s-a ales praful de 100.000 de lei
„Am un băiat de 19 ani, Alexandru, şi o fetiţă de nouă ani şi jumătate, Măriuca. În urmă cu 16 ani, îi făceam băiatului un depozit de economii cu clauză de restituire la majorat, de o sută de mii de lei, echivalentul a 6.000-7.000 de lei, acum”.
„Cu acei bani cumpăram atunci o tonă de marfă. Pentru că am pus acea clauză, pe produsul respectiv nu mai puteam să intervin absolut deloc. Nu mi se restituiau bănuţii decât dacă murea copilul”.
„Am pus clauza ca să protejez produsul de mine, să nu mă pot duce să iau banii ca să fac curăţenie în casă. Atunci mi-am zis să aibă bani pentru că noi nu am avut prea multe posibilităţi”.
„Când băiatul a împlinit 18 ani, am scos 178 de lei pentru că banii s-au devalorizat, a intervenit inflaţia, situaţia economică. Nu am avut nici un fel de protecţie”, spune Gabriela Munteanu.
Şansa Măriucăi
„Când am văzut că pentru Alexandru am luat foarte puţini bănuţi, l-am conştientizat pe tatăl ei că ar fi bine să punem o sumă de bani pe lună pentru studiile Măriucăi”.
„Asigurarea am făcut-o pentru Măriuca, pe numele tatălui. Peste 12 ani, dacă din punct de vedere a stării de sănătate totul este OK, Măriuca va primi valoarea de cont şi dobânda faţă de programul de investiţii ales”.
„Dacă la momentul respectiv nu mai am afaceri, nu mai am serviciu, nici bani, ea va avea banii necesari pentru studii”, ne-a povestit dna Munteanu”.
150 de lei pe lună, atât plăteşte tatăl Măriucăi, de doi ani încoace. Părinţii fetiţei sunt divorţaţi.
În locul unei pensii alimentare insignifiante, dna Munteanu a preferat ca soţul să contribuie la viitorul fetiţei plătind asigurarea. Felicitări şi jos pălăria pentru asemenea părinţi responsabili şi iubitori!
