Domnul Liviu Baltă a venit la redacţie pentru a ne semnala, din nou, o problemă cu care se confruntă de mai mulţi ani şi despre care „Viaţa liberă” a mai scris. Iată care este problema cititorului nostru:
„Locuiesc pe strada Nicolae Bălcescu într-un apartament proprietate din anul 1954. Din martie 2003, Primăria Municipiului Galaţi a repartizat, la etaj deasupra apartamentului meu, o familie de romi, formată din 12 persoane (10 copii şi doi adulţi). După ce familia Ciuraru s-a mutat în bloc, viaţa mea a devenit un calvar”.
„În urma nenumăratelor scandaluri provocate de vecinii mei, s-au făcut numeroase sesizări la Poliţie şi la Primărie. În urma acestor sesizări, Primăria a dispus rezilierea contractului de închiriere în baza Legii 114/1996. Procesul pentru rezilierea contractului a început pe 17 septembrie 2003 şi s-a încheiat pe 23 aprilie 2005 cu sentinţa civilă nr. 434A, rămasă definitivă şi irevocabilă în septembrie 2005. Procesul s-a terminat, decizia a rămas definitivă, tot ce mai era de făcut era punerea în aplicarea a sentinţei de către cei din Primărie”.
Am făcut nenumărate sesizări la Primărie, fiind victima numărul unu a acestei familii de romi care, acum, sunt în număr de 22 (în urma căsătoriilor şi naşterilor ce au avut loc în aceşti ani). Primăria mi-a răspuns de fiecare dată că îi va muta”.
„După nenumăratele intervenţii făcute la Primărie, presă, zeci de audienţe, situaţia a rămas aceeaşi de la început: că îi va muta la primăvară, la vară, la toamnă, la iarnă... Ultima dată mi s-a spus că se construiesc case sociale pentru familiile de romi, iar în luna octombrie 2008 au prioritate cei din familia Ciuraru”.
„În decurs de 6 ani am cheltuit din pensia mea zeci de milioane pentru desfundatul canalizării (înfundată de 35 de ori), construcţia unui cămin intermediar pe coloana canalizării, înlocuirea conduitei vechi cu altă vană, mărindu-i astfel diametrul etc. Apartamentul meu a fost distrus de nenumărate inundaţii, geamurile sunt îmbâcsite de grăsimi de mâncare aruncate de la etaj, pe fereastră etc.”.
„După o muncă asiduă în sistemul comunist de 34 de ani, am sperat să trăiesc câţiva ani la pensie în linişte şi mulţumire sufletească, dar constat cu durere în suflet că această societate este ostilă cu cei de vârsta a treia”, şi-a încheiat scrisoarea domnul Baltă.
Disperat de situaţia în care trăieşte, cititorul nostru a trimis un memoriu chiar preşedintelui ţării, care a repartizat petiţia la Ministerul Adminsitraţie şi Internelor pentru rezolvare.
Cei din minister au trimis şi ei mai departe sesizarea către Prefectura Galaţi. Nici aici nu s-a rezolvat nimic, ci s-a trimis mai departe petiţia către Primăria Galaţi. Adică, acolo unde mai era înregistrată de câteva ori chiar de cititorul nostru.
Cu un nou număr de înregistrare, petiţia a primit un nou răspuns: „În prezent vă comunică că avem în vedere repartizarea unei locuinţe sociale pentru familia Ciuraru”. Răspunsul din partea Primăriei a venit în 28 iulie 2009. De atunci cititorul nostru aşteaptă… o nouă locuinţă socială pentru vecinii săi.
Deznădăjduit, Liviu Baltă a venit la redacţie cu o singură întrebare: „Dacă o instituţie precum Primăria nu respectă legea şi hotărârile judecătoreşti, atunci cine ar trebui să le mai respecte?”.
