* Există afecţiuni grave pe care aceste insecte le pot purta de la o persoană la alta * Riscul este mai crescut în zonele calde decât în cele temperate * În urma unei înţepături putem chiar să ajungem la spital, aşa că protecţia rămâne esenţială *
Cu sau fără campanii de desţânţărire a oraşului, exasperantele insecte sunt încă aici şi continuă să ne facă viaţa grea, în fiecare noapte. Din nefericire, pe lângă disconfortul bine-cunoscut, expunându-vă înţepăturilor de ţânţari riscaţi să vă şi îmbolnăviţi, uneori grav.
În aceste condiţii, cel mai bine ar fi să evitaţi zonele în care roiesc ţânţarii sau - în cazul în care acest lucru nu este posibil - să vă protejaţi corespunzător.
Boli transmise de micii vampiri
Este adevărat că, de cele mai multe ori, neajunsurile cauzate de înţepăturile de ţânţar se rezumă la un disconfort pasager: o inflamaţie a pielii, în zona afectată, însoţită de o senzaţie acută de mâncărime.
Uneori, scărpinatul poate duce la lezarea pielii şi la apariţia unor infecţii locale asociate chiar cu o stare febrilă. Cei mai expuşi unei astfel de evoluţii sunt copiii.
Există însă şi persoane adulte care ajung să sufere de urticarii şi alte forme severe de iritaţie a pielii şi chiar de reacţii la nivel gastrointestinal şi respiratoriu. Intrarea pacienţilor în şoc anafilactic în urma multiplelor înţepături de ţânţari este posibilă, chiar dacă asemenea cazuri s-au raportat destul de rar.
Mai ales în zonele ecuatoriale, atunci când se hrănesc, ţânţarii pot inocula în organismul victimei diverse afecţiuni grave, cum ar fi malaria sau febra galbenă. Tocmai de aceea, potrivit protocoalelor medicale, cei care călătoresc în zone de risc trebuie să se vaccineze împotriva acestor boli.
Riscuri majore exisă şi în cazul în care ţânţarul v-a înţepat un glob ocular sau limba, din cauză că inflamaţiile acestor organe sunt greu de controlat şi pot deveni periculoase.
Ţânţarii transmit HIV?
Specialiştii susţin că momentan nu s-a demonstrat că virusul HIV, care produce SIDA, se transmite prin intermediul înţepăturile de ţânţari. Explicaţia: oamenii de ştiinţă spun că virusul este unul fragil, care nu rezistă mult în interiorul insectei.
În plus, atunci când ne înţeapă, ţânţarul ne „injectează” doar cu o doză de anticoagulant, care să îi permită să absoarbă mai uşor sângele. Între organismul nostru şi doza de sânge absorbită de la victima precedentă nu se face o legătură directă.
Iar cum ţânţarii nu se îmbolnăvesc de SIDA, virusul nu ajunge în saliva insectei, deci nici în organismul nostru.
Paza bună trece primejdia rea
Evident, cea mai bună protecţie a casei împotriva ţânţarilor sunt plasele de la ferestre, care ţin insectele afară. Totuşi, acestea s-ar putea dovedi insuficiente.
În astfel de cazuri aveţi posibilitatea să recurgeţi la pastilele împotriva ţânţarilor care trebuie introduse într-un aparat special conectat la priză. În cazul în care aparatul se defectează, puteţi aşeza pastilele şi pe o suprafaţă fierbinte, care va duce la dizolvarea lor.
Există şi spray-uri de ţânţari pentru cameră, dar şi spray-uri care se aplică pe pielea celui care vrea să evite înţepăturile. De curând, au ieşit pe piaţă şi diverse dispozitive cu ultrasunete, care îndepărtează ţânţarii.
În zonele calde se mai apelează încă la patul cu baldachin pentru a ţine la distanţă insectele nedorite, în timpul somnului.
Lămpile cu ultraviolete, aşezate la peste 2 metri de sol, în zone întunecoase ale camerei, îşi pot dovedi de asemenea eficienţa, atrăgând ţânţarii departe de ocupanţii încăperii.
