După sărbători, străzile Galaţiului s-au umplut ochi cu fluvii de maşini. La anumite ore, pe anumite artere, deplasarea cu un mijloc auto pare şi chiar e o întreprindere sisifică. În special pe Brăilei, între Ţiglina I şi Centru, pe mai tot parcursul zilei, traficul este sufocant. În aceste condiţii, este evident că e musai să se pună problema degajării unor asemenea artere rutiere, a fluidizării traficului…
Apropo de acest deziderat, la Galaţi există o altă anomalie care te scoate din sărite şi care te face să întrebi, reflex, cine şi din ce motive o fi gândit-o şi a aplicat-o; dacă pleci, conducător auto fiind, pe Brăilei, dinspre Ţiglina spre centru, Grădina Publică ş.a.m.d. nu ajungi la capăt decât dacă opreşti la toate, la absolut toate semafoarele care-ţi trântesc în faţă, parcă în ciudă, numai culoarea roşie. Poţi să apeşi mai tare pe acceleraţie, poţi merge doar cu 50 de kilometri la oră, adică regulamentar, că tot pe roşu ajungi la primul, mă rog, la următorul semafor.
La începutul anului, într-o discuţie pe care am avut-o la Serviciul Poliţiei Rutiere Galaţi, de la subinspectorul Aurelian Ropotan am aflat că, în afara preocupărilor pentru modernizarea sensurilor giratorii şi înfiinţarea altora, tocmai pentru fluidizarea traficului, se lucrează la un proiect a cărui finalitate va însemna sincronizarea semafoarelor. O sincronizare? Una astfel încât un conducător auto care pleacă pe culoarea verde de la un capăt al unei artere rutiere urbane, cu viteză legală, să aibă „undă verde”, adică verde la semafor, la toate intersecţiile până la capătul drumului respectiv.
Bun, există un proiect, dar de ce n-o fi fost „proiectată” treaba asta înainte de a fi fost nevoie de un alt proiect? În fine, dar despre ce complicat proiect o fi vorba? Nu s-ar fi putut, oare, interveni, pur tehnic, pe actualele dotări? Şi, în plus, culmea!, cu ani în urmă era pe la semafoare exact sincronizarea la care râvnim acum. Nu râdeţi, că-i de plâns, iar dacă vreţi neapărat să râdeţi, atunci puteţi asemăna treaba cu „unda verde” cu chestiunea tehnico-filozofică a schimbării periodice, adică în funcţie de cine ştie ce mandat al cine ştie cărui potentat, a bordurilor. Mai multe nu vă spun, că n-am fost chiar atât de subtil, nu-i aşa?
Proiect gata, dar (ne)finanţat
Totuşi, revenind la proiectul care ne interesează, cercetând, am ajuns la comisarul şef Marian Franc-Biroul Rutier Galaţi. Şi dumnealui ştia de existenţa unui astfel de proiect, ştia că acea „undă verde” se poate face numai cu nişte dotări, cu ceva aparatură electronică care să coordoneze, să lege între ele semafoarele, culorile, să corecteze erorile care apar etc. Totuşi, după cum a afirmat, nu dumnealui era persoana care se ocupă de această chestiune, indicându-mi-l pe Radu Covaci, şeful Direcţiei Tehnice de la Primăria Galaţi, persoană pe care am şi interpelat-o imediat. Răspunsul? Cea care se ocupă de caz este Nicoleta Manole, manager public la Primăria Galaţi. Dumneaei ne-a confirmat existenţa unui astfel de proiect denumit „Sistem de supraveghere şi management al traficului în municipiul Galaţi.” Proiectantul e constituit dintr-o asociere formată din două SRL-uri bucureştene, iar în prezent, proiectul e în stadiul în care studiul de fezabilitate şi proiect tehnic sunt complete şi aprobate de comisia tenico-economică încă din iulie 2010.
Bun! Perspective? Mai nici una (!?) De ce? Pentru că, aşa cum ne-a informat manager public Nicoleta Manole, aşa cum bănuiam de fapt, proiectul n-are finanţare şi se caută resurse financiare pentru implementarea proiectului. Asta mai ale că, în 2012 bugetul e mai mic cu zece la sută decât în 2011, că sunt astfel constrângeri care, mai ales în privinţa proiectelor noi, acţionează… restrictiv.
Eu, ce să mai spun, am vrut să vă dau o veste bună, dar, după cum se vede, „blestematele” de semafoare nu se dau sincronizate decât cu proiecte, fezabilităţi aprobate, dar nefinanţate etc. Rămân, totuşi, la părerea că treaba s-ar fi putut face şi altfel, asta că să nu zică cineva şi despre mine că ţin cu ursu’.
