Guvernul anunţă reduceri de personal, restructurări, eliminarea sporurilor salariale pentru funcţionari, tăierea tichetelor de masă pentru angajaţi, iar funcţionarii publici se pregătesc de grevă.
De cealaltă parte, patronii strâng cureaua societăţilor şi se străduiesc să mai reducă din cheltuieli. Concediile fără plată, renunţarea la anumite plusuri salariale, îngheţarea salariilor sau tăierea bonusurilor sunt la ordinea zilei.
În vremurile acestea de criză care ar fi cel mai sigur loc de muncă: la stat sau la patron? Aceasta este întrebarea pe care am adresat-o mai multor gălăţeni.
Statul este cel mai bun şi mai sigur angajator, aceasta a fost părerea celor mai mulţi gălăţeni. Desigur, a ieşit la iveală şi o părere mai interesantă. Cel mai sigur şi mai bine este să nu munceşti în România!
Ghiţulina Duţu, 57 de ani: „La stat îi mai bine pentru că la privat e cum vrea patronul. Dacă vrea te ţine, dacă nu, nu, salutare! La stat e cel mai bine. Criza asta încă nu am apucat-o, e foarte greu, să ştiţi. Eu sunt pensionară, dar pentru copiii e greu. ”
Marcel Giurgea, 44 de ani: „Mai sigur cred că e la privat. Se pot face concedieri şi la privat, dar la stat nu prea se munceşte. La privat are tot interesul să îi meargă bine firma, să le asigure salariaţilor lui salariile, locurile de muncă. La el e mai puţin probabil să dea faliment. Sunt puţini care pot să dea faliment, pe cât timp la stat, nu prea se mai munceşte”.
Carmen Popa, studentă la Litere: „Niciunde nu mi se mai pare un loc de muncă sigur. Dar probabil că la privat e mai sigur. Sincer, dacă ar fi să mă angajez, mi-aş alege un loc de muncă la privat. Tind să cred că ar fi mai bine”.
Dna Popescu, 49 de ani: E sigur să ai un loc de muncă, nu ştiu dacă e neapărat mai sigur într-o parte sau în alta, riscul e acelaşi. Eu, datorită vârstei aş alege să mă angajez la stat. Dar dacă aş fi avut cu 20 de ani mai puţin probabil că mi-aş fi reevaluat opţiunea.
Un pensionar: „La pensionari e cel mai sigur”.
Cornel Panaite, 29 de ani: Cel mai sigur e la stat. Pentru că am fost la privat, şi deocamdată sunt în concediu fără salariu. Statul este mult mai serios decât societăţile private.
Tineretul din ziua de azi se gândeşte mai mult pe termen lung, se gândeşte ca mai târziu să aibă o pensie, să aibă ceva stabil, chiar dacă salariul este mai mic. Se orientează chiar şi pe extrajob-uri. Chiar dacă are un loc stabil de muncă, chiar dacă e puţin plătit, mai găseşte ceva în particular de făcut. Sunt în căutarea unui loc de muncă”.
Ioan Rusu, profesor, 70 de ani: „Un loc de muncă în afara României e cel mai sigur!”.
Toni: „Nici la stat, nici la privat n-o să fie mai bine! Statul, normal că statul e mai sigur. Nu avem încredere în privat, privatul totdeauna a fost şi va rămâne.... cum ştiu ei. Nu mai e nevoie să spun!”.
Lioara Dima: „La stat eu zic că este mai bine! La privat e foarte greu. Nu se dau salariile cum trebuie, nu ni se mai dau bonurile de masă. Până acum mai era cum mai era. Acum pun şi motivul crizei şi mai rău este.
Statul e obligat să dea. Dacă ar fi să mă angajez acum, m-aş duce la stat. Sunt la privat, lucrez la o firmă de curăţenie, şi e greu. Am doi copii la facultate, la Bucureşti şi numai eu ştiu cât de greu este”.
Constanţa Ciubotaru, pensionară: „Eu cred că e mai sigur la stat, chiar dacă sunt bani mai puţini. Pentru că privatul te poate da oricând afară. Zice: Nu am nevoie de dumneata. Pe când la stat, îţi mai micşorează salariul, dar, oricum te menţine.
Sunt pensionară şi trăiesc dintr-o pensie foarte mică. Văd că pe noi ne neglijează total. Nu se gândeşte nimeni la noi, cu trei la sută care se preconizează să ne dea şi numai celor care au sub 300 de lei.
Eu am 680 de lei după 31 de ani de muncă, am soţul mort şi nu pot să fac faţă cheltuielilor. Dar faptul că nu am 615 de lei sunt forţată să plătesc integral întreţinerea, sunt forţată să îmi cumpăr medicamentele pentru că ar fi trebuit să am doar 600 de lei ca să beneficiez de compensarea de 90 la sută.
De soarta noastră nu interesează pe nimeni. E trist că trăim aici. Eu am muncit câţiva ani, după ce am ieşit la pensie, în Italia, aici am lucrat funcţionară, acolo într-o casă şi eram mai respectată, mai bine plătită. Dacă ştii să îţi spui punctul de vedere, chiar eşti respectat”.
