La redacţie ne-a sunat, cu voce stinsă, o pensionară, în vârstă de 80 de ani. Femeia ne-a cerut ajutorul, pentru că, spunea dânsa, nu a mai mâncat de două zile şi tot de atâta timp nu i-a mai călcat nimeni pragul.
Sesizaţi de „Viaţa liberă”, lucrătorii Serviciului Administraţie Publică din cadrul primăriei municipiului Galaţi au reacţionat. „Am trimis asistenţii noştri acolo, într-adevăr, bătrâna ieşise din spital, era slăbită, nu avea de mâncare. Vom analiza situaţie dânsei împreună cu un consilier juridic, pentru că doamna are aparţinători legali, nepoţi şi are şi un contract de vânzare-cumpărare a apartamentului, cu o clauză prin care cumpărătorul se obligă să aibă grija dânsei. Am luat legătura şi cu nepoţii şi vom discuta şi cu cealaltă persoană”, ne-a spus şefa serviciului, Viorica Palade.
Dincolo de reacţia promptă a celor de la serviciul Primăriei, trebuie însă reţinut un lucru: acest serviciu se implică în cazul în care persoana aflată în dificultate nu are pe nimeni (rudă, apropiaţi). Până la urmă, ajutorul oferit de Primărie înseamnă bani publici, iar aceştia trebuie folosiţi cu adevărat doar pentru cazurile extreme.
În condiţiile în care cea care ne-a cerut ajutorul – şi căreia nu îi vom dezvălui identitatea din motive lesne de înţeles - are rude şi chiar există o persoană care s-a angajat să aibă grijă de dânsa, ne punem întrebarea, îndreptăţită: am uitat de proprii părinţi şi bunici?
