Campanie VL "Ştii ce mănânci?" / Cum citeşti corect eticheta unui aliment

Campanie VL "Ştii ce mănânci?" / Cum citeşti corect eticheta unui aliment
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Ingredientele sunt trecute pe etichetă în ordinea proporţiei în care se găsesc în aliment * Bonul fiscal ajută în cazul în care vrem să facem o reclamaţie


Chiar dacă preţul sau marca unui produs alimentar sunt criteriile după care cei mai mulţi dintre cumpărători fac alegerea, recomandat este ca înainte de a pune alimentul în coş să aruncăm o privire şi pe informaţiile trecute pe etichete. Nu de puţine ori, însă, lista cu ingrediente este aproape imposibil de citit, fie din cauza scrisului prea mic, fie din cauza denumirilor ştiinţifice ale ingredientelor. Oricum, spun specialiştii, simplul fapt că produsul are o etichetă scrisă în limba română demonstrează că a trecut printr-un filtru, ceea ce teoretic îl face sigur pentru consum.

"Toate produsele trebuie să aibă etichete traduse în limba română. Trăim în România şi atât timp cât limba noastră este româna, niciun consumator nu este obligat să citească informaţiile de pe ambalaj în alte limbi. La ultimele controale, în jur de 10 la sută dintre produsele verificate de către comisarii Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor (OPC) nu aveau informaţii în limba română sau nu aveau niciun element de identificare şi caracterizare. Aceste alimente au fost oprite temporar de la comercializare până la etichetarea lor în limba română", a explicat ing. Carmen Tudor, şefa OPC Galaţi.

Ordinea ingredientelor

Primul lucru pe care trebuie să îl avem în vedere este termenul de valabilitate a alimentului. Urmează apoi denumirea produsului. De exemplu, crenvurşti cu carne de pui nu reprezintă acelaşi lucru ca produsul cu denumirea crenvurşti de pui. În primul caz, alimentul are în compoziţie şi carne de pui, pe lângă alte tipuri de carne, în timp ce al doilea produs va fi fabricat în totalitate din carne de pui.

"În privinţa listei de ingrediente, cetăţenii trebuie să ştie faptul că acestea sunt înscrise în ordinea descrescătoare a cantităţilor utilizate în procesul de fabricaţie. De asemenea, dacă un ingredient apare în denumirea produsului, acesta trebuie să aibă menţionat şi proporţia utilizată. De exemplu, în cazul unei pâini cu făină de secară, procentul din acest sortiment de făină trebuie scris la lista cu ingrediente, dar poate fi şi mai mic decât făina albă utilizată la fabricarea pâinii, bineînţeles, dacă făina de secară nu ocupă primul loc în listă", mai spune Carmen Tudor.

Există şi produse, cum sunt apele carbogazoase, laptele sau untul, pentru care nu e necesară o listă cu ingrediente. În privinţa termenului de valabilitate, o grijă specială trebuie acordată promoţiilor din supermarket. Două produse la preţ de unul, în condiţiile în care alimentul expiră într-o zi sau două, poate induce în eroare. Astfel, abia ajunşi acasă cu promoţia în sacoşă, ne dăm seama că este imposibil să mâncăm un kilogram şi jumătate de smântână, spre exemplu, în doar două zile.

Bonul fiscal, o necesitate

Teoretic, la orice achiziţie comerciantul este obligat să înmâneze clientului şi un bon fiscal. Chiar dacă ştim prea bine că acest lucru nu se întâmplă, este şi obligaţia noastră să cerem acest bon, pe care trebuie să-l păstrăm. Astfel, o eventuală sesizare făcută la OPC va putea fi rezolvată mult mai repede.

"Totuşi, chiar dacă cetăţenii care au venit să reclame un produs alimentar la OPC nu au mai putut prezenta bonul fiscal, din diverse motive (fie nu li s-a eliberat, fie l-au aruncat), petiţia lor este cercetată. Acest lucru este valabil însă doar în cazul produselor alimentare", concluzionează sursa citată.

Citit 847 ori Ultima modificare Miercuri, 20 Noiembrie 2013 17:44

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.