23 august, ziua care pentru noi marchează începutul sfârşitului pentru centrul istoric al Galaţiului (distrus de nemţii în retragere şi invadat de sovietici), sărbătoare naţională milităroasă şi obligatorie, mai are - iată! - urme nostalgice. Ori de nepăsare. Chiar pe fosta stradă 23 August 1944, acum strada Universităţii, colţ cu strada Bălcescu, pe o plăcuţă bine păstrată scrie clar, cu alb pe bleumarin, numele purtat sub comunişti…
Prin oraş, alte inscripţii vechi, bucăţi din marile lozinci de pe blocuri, cu „Trăiască PCR”, mai păstrează câte un „Trăiască”, ca să fie. Ba chiar câte un zid mai păstrează, decolorat, câte un soare pictat, simbol electoral la alegerile trucate din 1946.
Mai întâlnim un 23 August încă păstrat intact şi scris mare undeva în apropiere. Doar ce treci fluviul în comuna numită înainte de ´89 chiar 23 August, actualmente I. C. Brătianu, găseşti un mare panou care interzice accesul auto pe digul de apărare împotriva inundaţiilor SMÂRDAN – 23 AUGUST”. Pe panou sunt trecute legile care-i pedepsesc pe neascultători, date chiar şi după anul 2.000. Deci, pur şi simplu, numele digului a rămas... roşu-sovietic.
