Fără speranţă, îngrozită, cu chipul desfigurat şi trupul numai cicatrici de-atâta bătaie, cu un bebeluş bolnav scăpat viu ca prin minune după torturile pe care le-a îndurat mama lui, aşa a ajuns Maria în Centrul Maternal al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Nu auzise până atunci de o asemenea instituţie. Credea că i se cuvin bătăile, fiindcă nu tăcea în faţa bărbatului pus pe scandal şi cu creierul murat în băutură. Graţie educaţiei primite în Centrul Maternal, a învăţat că niciun om nu merită să fie bătut şi e gata să înceapă o viaţă nouă.
Centrul Maternal, primul pas spre o viaţă normală
Pe Maria am cunoscut-o în Centrul Maternal al Protecţiei Copilului. Până s-apară, am cunoscut un ţânc cu cei mai frumoşi ochi verzi din lume. Venise pentru porţia lui de joacă şi alintătură în braţele coordonatoarei centrului, dna Diana Mitrofan. În ziua respectivă nu se plimbase „cu motocicleta”.
Puştiul se instalează comod în braţele dnei Mitrofan, care îl leagănă mărunt, ca un motor adevărat. Din uşă, ne spionează o zulufată pusă pe şotii. Dna Mitrofan s-a obişnuit să-şi împartă biroul cu cei mici, care şi-au extins şi acolo spaţiul de joacă. Copiii sunt chemaţi la masă.
În adăpostul creat pentru a proteja cuplul mamă-copil, sunt acum două mame împreună cu copiii lor. Regula e clară: fraţii nu se despart. În centru domneşte o atmosferă de familie. E frumos, luminos, curat, există mâncare bună pe săturate, plus sfaturi necesare mamelor abuzate.
„Mă bătea, dar mi-era ruşine de lume”
Maria s-a măritat la 17 ani, când ar fi trebuit să dea bacalaureatul: „Am luat unul bogat, cu 18 ani mai mare ca mine. Am făcut trei copii, casă mare, cu opt camere, aveam avere, solar. Prima bătaie am mâncat-o la o nuntă pentru că am dansat. Mă apuca de păr şi mă bătea. De vină era diferenţa de ani. Când a murit soacra mea, nu mai avea cine să mă scape din bătaie. Până atunci nu plecasem, că mi-era ruşine de lume! Am început să plec cu copii cu tot”.
„A luat levierul şi mi-a dat în cap”
„Într-o zi, nu aveam bani ca să-i dau de ţigări. A luat levierul şi mi-a dat cu el în cap. Plină de sânge, m-a dus în pădure. M-a găsit socrul meu şi m-a dus la spital. Eram în comă. Am fost operată. Nu m-am mai întors la el”, povesteşte femeia. Din cauza mediului dominat de alcool şi de violenţă a prins patima băuturii, dar s-a dus singură la dezalcoolizare.
După ce şi-a părăsit soţul, şi-a găsit alt bărbat. O vreme a fost bine, dar, gelos pe copiii din prima căsătorie, a început s-o bată rău. I-a făcut un copil sperând că se va linişti, dar pruncul a murit. Era singura care muncea s-aducă bani în casă. El i-a dat foc la casa părintească. Pentru asta, a făcut trei ani de închisoare, deşi ar fi trebuit să facă cinci.
Ea şi-a lăsat copiii în grija fratelui şi a plecat la muncă în Spania şi Portugalia. Cu banii munciţi acolo, a făcut recurs şi l-a scăpat de puşcărie. S-a împăcat cu el şi l-a luat la patronul pentru care muncea ea.
„M-a tocat cu securea!”
„Care stă şi se plânge e puturos. Eu am muncit şi pe mâncare: pentru o bucată de pâine, pentru ulei, fasole, să aduc la copii. El s-a apucat de furat. Când l-am ameninţat că-l denunţ, a reînceput omorul, şi cu sapa şi cu furca, capete sparte. Am rămas însărcinată. Eram în cinci luni şi m-am dus la lucru, ridicam greutăţi”.
„În decembrie n-am mai putut munci. El era beat, a luat securea şi m-a tocat. Mi-a rupt mâna, piciorul. Mi-am apărat burta. Am stat toată noaptea în chinuri, iar dimineaţă, m-a pus să-i fac mâncare. I-am spus că nasc şi am hemoragie”.
„O lună am stat în spital, în ghips. Am născut şi când am venit acasă, iarna, singura sursă de căldură era un reşou mititel, căruia i s-a ars şi liţa. Copilul s-a îmbolnăvit, dar nu mă lăsa să-l duc la spital. Am ajuns cu copilul, în pijamale, în Centru”, spune femeia.
„Femeile să nu stea să sufere!”
„În patru luni am învăţat multe aici, la Protecţia Copilului. M-am şi îngrăşat, că eram o slăbătură, dar am primit şi educaţie. Pentru un timp, las copilul la un asistent maternal să aibă grijă de el. Eu o să muncesc să-i cresc pe copiii ceilalţi. O să vin să-l văd. Femeile care sunt bătute să nu stea să nu sufere ca proastele. Mă duc în toată lumea şi mi-aleg un suflet să mă înţeleagă şi pe mine”, a conchis femeia.
Pentru Maria şi pentru copiii ei, Centrul Maternal şi oamenii de la Protecţia Copilului, în frunte cu dna Doina Mitrofan, au însemnat şansa unei vieţi noi.
N.A. Maria e un nume fictiv, dar povestea ei e teribil de adevărată!
