La redacţia „Vieţii libere” continuă să sosească sesizări ale gălăţenilor iubitori de copii şi animale care se plâng de un fenomen incomod şi mai ales periculos pentru sănătatea publică: prezenţa căpuşelor pe vegetaţia din parcurile oraşului.
Iată cea mai mare parte a conţinutului misivei pe care ne-a trimis-o dna Mariana Trâmbiţaşu: „Aş dori să supun atenţiei dvs. unul dintre subiectele de interes local care capătă o tot mai nedorită importanţă: invazia de ţânţari şi căpuşe. Am doi Westie – câini de talie mică - pe care i-am deparazitat cu două zile în urmă, utilizând cea mai bună substanţă activă existentă la ora actuală, cumpărată de la un cabinet veterinar”.
„Aseară, după plimbarea zilnică prin parcul "Durbacă", ajungând acasă am avut o surpriză extrem de neplăcută. Amândoi câinii erau plini de căpuşe. Am muncit din greu toată familia timp de patru ore pentru a-i deparazita manual. Am desprins câteva zeci de căpuşe”.
„A doua zi, medicul veterinar ne-a spus că zilnic curăţă zeci de "pacienţi" plini de căpuşe şi că are o singură recomandare, să evităm parcurile. Ce facem însă cu copiii ? Pe ei nu-i putem deparazita ca pe animale, iar riscul îmbolnăvirii este foarte mare!”
„Cine şi când va realiza şi la Galaţi o dezinsecţie eficientă, cu rezultate reale, fără scuza că ploaia a spălat substanţa insecticidă ? Cu speranţa că vom reuşi să suportăm şi această vară, nu doar cu caniculă, ci şi cu muşte, ţânţari, căpuşe, praf... aştept la rândul meu ecourile unui articol pe această temă”.
Pentru a răspunde solicitării cititorilor noştri, revenim asupra subiectului căpuşelor, de astă dată cu informaţii oferite de către dr. Cornel Gingăraşu, medic veterinar:
„Sunt, într-adevăr, foarte multe. Practic, nefireasca lor existenţă în spaţiul urban are două explicaţii, creşterea animalelor domestice (vaci, cai, oi) şi câinii fără stăpân, neîngrijiţi, care întreţin ciclul biologic al căpuşelor. Dezinsecţia prin tratamente fitosanitare, deşi necesară, este deosebit de dificilă datorită coexistenţei stadiilor de dezvoltare a insectei. Chiar dacă s-ar reuşi omorârea căpuşelor adulte, altminteri foarte rezistente, ouăle acestora sunt imune la insecticid şi din ele va ieşi o nouă generaţie de căpuşe. Din cauza lor au de suferit cam 50 la sută dintre animalele de companie şi majoritatea celor fără stăpân”.
Referindu-se şi la bolile transmise de aceste insecte, dr. Gingăraşu a precizat că, deosebit de grave sunt patru, mai cu seamă Boala Lyme şi Erlichioza. În cazul celei dintâi, simptomele sunt atât de variate încât diagnosticul poate fi stabilit doar prin analize de laborator, iar Erlichioza manifestată prin febră mare poate fi lesne confundată orice altă boală obişnuită. De ce nu, chiar cu gripa „porcină”.
În finalul discuţiei, medicul veterinar ne-a descris un truc cu care poate fi evitată riscanta operaţiune de extragere a unei căpuşe înfipte în piele: ”Picuraţi pe ea puţină acetonă (dizolvant pentru lacul de unghii) şi se va desprinde singură”.
Fără să punem la îndoială eficienţa metodei, vă dorim să nu aveţi ocazia de a o verifica. Pentru asta însă trebuie să ţineţi cont de recomandarea medicului veterinar căruia i s-a adresat dna Trâmbiţaşu: evitaţi parcurile! Cel puţin până după prima dezinsecţie cu rezultate concrete!
