Îi vezi în piaţă, cu noaptea în cap. Te gândeşti la cei ca ei din Germania, care nu au altă grijă decât ce croazieră să aleagă luna asta şi la ce clinică să-şi trateze oasele îmbătrânite. Sunt pensionarii noştri care, după 40 de ani de activitate, se trezesc, deodată, că nu mai folosesc nimănui. Ba, mai grav, nici roadele muncii lor nu le simt: pensia e o mizerie, se duce pe medicamente sau pe utilităţi. Vin zilnic sau în weekend în Ţiglina I sau în orice piaţă ...