Raportează comentariu

Vorbe, vorbe, vorbe... Mai multe teme pentru acasă, mai multe aprecieri din partea părinților! Este conceptul după care se conduc, de cele mai multe ori fără acoperire, o parte a cadrelor didactice. Suntem martori ai invaziei caietelor speciale achiziționate adesea fără discernământ, în baza unor aprecieri mai mult sau mai puțin subiective. Se pare că principalele criterii de selecție sunt grosimea și prețul. Despre utilitatea lor s-ar cuveni o dezbatere mai amplă. Am întâlnit într-un asemenea auxiliar exerciții care nu au nicio tangență cu programa, care nu pot fi rezolvate pentru că elevilor nu le-au fost predate noțiunile necesare rezolvării. Și atunci de ce dăm bani pe ele. Se naște în mod firesc întrebarea: Câți dintre învățătorii și profesorii care le recomandă, de fapt care-i obligă pe copii să le cumpere, le-au citit și le-au rezolvat înainte? Mi-e teamă să avansez un procent. N-aș vrea să se înțeleagă că pledez pentru desființarea temelor pentru acasă. Dimpotrivă. Dar cred că este nevoie de de o mai judicioasă dozare a lor de către dascăli pornind de la adevărul palpabil că, așa cum sunt organizate în prezent, colectivele de elevi sunt eterogene, că nu toți elevii pot efectua zilnic aceeași cantitate de teme și la același nivel calitativ. Sigur că pentru a realiza dezideratul pe care ministrul îl are în vedere, aș spune pe bună dreptate, este nevoie de regândirea întregului sistem, dar până atunci cred ca trebuie ca lucrul acesta să-l facă fiecare om al școlii. Pentru că în ultimul timp copiii au început să se teamă de școală,una dintre cauze fiind tocmai temele care la răpesc tot mai mult timp.