Persoanele ce au factori de risc care predispun la osteoporoză trebuie să facă periodic anumite investigaţii medicale. Depistată din timp, boala poate fi controlată mai bine. Specialiştii afirmă că rata morbidităţii şi a mortalităţii este semnificativ redusă la persoanele care depistează precoce osteoporoza şi iau măsurile terapeutice care se impun.
Femeile cu vârsta de peste 50 de ani şi bărbaţii care au peste 65 de ani, cei care au avut fracturi de fragilitate, persoanele care au scăzut cu trei-patru centimetri faţă de înălţimea avută în tinereţe, cei care au urmat tratament cu cortizon pe perioade mai lungi de trei luni ar trebui să îşi evalueze riscul de a dezvolta această boală.
Cum se depistează osteoporoza
Singura metodă prin care se poate determina dacă o persoană suferă sau nu de o scădere a masei osoase care duce la osteoporoză este măsurarea densităţii osoase. Există mai multe teste pentru evaluarea acesteia. În 1994, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a propus un ghid de diagnostic al osteoporozei bazat pe măsurarea densităţii minerale osoase prin absorbţiometrie duală cu raze X (DXA) sau osteodensitometrie. Aceasta foloseşte radiaţia X de energie joasă, depistând pierderea de masă osoasă. Se examinează mai ales coloana vertebrală şi şoldul, care sunt reprezentative pentru întregul schelet.
Testul constă în scanarea propriu-zisă a zonei, care durează câteva minute, persoana examinată stând în poziţie culcată. Este o metodă nedureroasă, neinvazivă, de maximă acurateţe, presupunând iradiere minimă.
Ce este scorul T
Starea masei osoase este pusă în evidenţă prin intermediul scorului T. Os normal, dacă scorul T al densităţii osoase este cuprins între 0 şi -1. Osteopenia sau densitatea osoasă scăzută este exprimată printr-un scor T cuprins între -1 şi -2,5. Este vorba, în acest caz, de demineralizare osoasă moderată. Osteoporoză, în cazul unui scor T de -2,5 sau mai mic.
În ce constă tratamentul
În osteoporoză, se asociază mai multe abordări terapeutice, care înglobează atât medicamentele, cât şi corecţia unor carenţe nutritive şi unele măsuri care au ca scop păstrarea mobilităţii şi prevenirea căderilor. Obiectivele principale ale tratamentului în osteoporoză vizează încetinirea evoluţiei bolii şi reducerea riscului de fracturi.
În cadrul tratamentului medicamentos al osteoporozei se folosesc terapii menite să oprească degradarea oaselor sau să stimuleze structura osoasă.
